Rio de Janeiro o data ce am devenit parte din familia lui Felippe

Când am ajuns acasa la Felippe sâmbătă ne-am simtit instantaneu ca regalitati! Cumpărase o  gramada de mancare şi băutura pentru noi şi a făcut tot posibilul sa se asigure că ne simtim confortabil în orice moment. Apartamentul lui e modern, confortabil (are chiar un hamac atarnat in sufragerie!) si are un aer asa de relaxat incat ne-am indragostit instantaneu de locul lui si de el. El a simţit acelaşi lucru despre noi, şi dovada a fost că am sfârşit prin a sta la el nu un week-end precum programasem, ci o lună întreagă! Am fost uimiti si oh, atat de recunoscatori pentru cât de la fix şi rapid ne-a venit răspunsul la cererea de cazare  . A fost o alta confirmare a puterii credintei: cand crezi ceva cu fiecare fibra a corpului tau sansele ca acel lucru sa se implineasca sunt majore!

Felippe s-a transformat repede într-un frate şi nu numai ca ne-a prezentat familiei lui, dar ne-a facut parte din ea. Am întâlnit oameni şi am avut experienţe cu el pe care nu am fi avut niciodata şansa sa le avem ca simpli turisti. Ne-a luat cu el la repetitiile trupei sale rock intr-o parte de Rio ce nici macar nu ştiam ca exista, apoi la casa tatălui său unde am petrecut chiar câteva nopţi. Primirea călduroasă şi dragostea pe care toti membrii familiei ne-au aratat-o ne-a luat cu totul prin surprindere. Bunica lui si-a împărtăşit povestea vieţii cu noi şi atunci când am plecat ne-a copleşit cu daruri. Am petrecut de asemenea mult timp cu fratele său Fabricio şi viitoare cumnata Roberta, şi ne-au impresionat cu deschiderea, bunătatea, energia şi dragostea lor.

httpv://youtu.be/RSM7FXkJzUs

Parintii lor locuiesc în Nilopolis, un fel de oraşel-suburbie la nord de Rio. Prima dată cand am mers acolo ne-am dat seama ca nu are nimic in comun cu Rio-ul asa cum il stiam noi, ci pare mai degraba o altă ţară! Ne-am uitat apoi pe hartă şi ne-am dat seama ca partea din Rio cu care ne familiarizasem deja – Copacabana, Ipanema, Leblon, Botafogo, Santa Teresa – era doar 10-20% din întregul oraş. Şi totuşi, asta e imaginea pe care cei mai multi turisti o au despre Rio de Janeiro (inclusiv noi, la început), asta ESTE Rio pentru ei. Am fost si mai recunoscători lui Felippe apoi pentru ca ne-a oferit o perspectiva mult mai obiectiva asupra orasului acestuia de care eram fascinati.

Un lucru ce ne-a incantat cu totul în Nilopolis a fost concertul trupei braziliene Celebrare la care am mers cu aproape toata famila lui Felippe. A fost o noapte de neuitat! Înainte de spectacol l-am intrebat pe Masio, unul din prietenii lui Felippe, o persoană fantastica, daca trupa e buna. Răspunsul lui a fost “Da … sunt buni. Dar sunt mai mult distractivi decât buni”. Am inteles ce a vrut sa spuna doar o dată ce i-am vazut pe scena: bucuria şi energia pe care o emanau era fenomenala, şi se vedea clar ca adorau sa fie acolo. Erau cu totul prezenti pe scena respectiva si se distrau de minune, si din cauza asta la fel ne simteam si noi. Am petrecut jumătate din timp dansând şi cântând impreuna cu ei, si jumatate admirandu-i şi reflectând asupra enormei diferenţe ce se simte cand faci ceea ce iti place si doresti cu adevarat, ceea ce iti face inima sa cante. La un moment dat au început să cânte “Born to be alive” şi fiind acolo, cântând şi dansând impreuna cu sute de brazilieni, am simtit ca cele cinci cuvinte („Nascut ca sa fiu viu”) nu au avut niciodata mai mult sens pentru mine! Cu gandul la cate persoane din lumea asta isi traiesc vietile mai mult amortiti in rutina decat cu adevarat vii… m-am simţit atât de recunoscătoare, recunoscătoare, recunoscătoare!

Un alt loc in care Felippe si Fabricio ne-au dus a fost un sitio, un fel de casa de weekend cu piscină, multe camere si un spatiu foarte frumos afara pentru oameni să se simta bina. Prietenul lor Bruno (alias Banana) s-a asigurat că ne-am simtit bine acolo şi am petrecut noaptea respectiva dansand pe langa piscină sub abilitatile sale exceptional de DJ. A fost un weekend grozav!