Lacul Titicaca

În ziua a cincea a Calatoriei Sacre, Hermano Tahuiro a inceput sa ne duca inspre Sud, inspre Puno. De-a lungul vieţii mele am fost pe multe oceane, mări, lacuri, râuri, canale, am văzut cascade, izvoare, m-am jucat în bălţi, m-am scăldat în căzi. Dar nu am vazut niciodata ape atat de frumoase precum apele celui mai inalt lac navigabil din lume, Lacul Titikaka. Felul în care cerul parea ca se scurge în apă, sau apa părea că ajunge la cer, era pur si simplu … magic!

Cele trei ore cat a durat calatoria cu barca pana la insulele Taquile mi le-am petrecut cu ochii pe apă, cer, peisajul din jur, venindu-mi greu a crede ca sunt inca pe planeta Pământ, si eu si aceste locuri. M-a cuprins un sentiment coplesitor de atât de multă dragoste pentru tot ceea ce ma inconjura, incat lacrimile mele s-au impletit cu cele ale lacului pentru multa vreme. “Sublim” e singurul cuvant ce-mi vine in minte, dar nu face dreptate nici peisajului, nici sentimentului.