Blog
De ce esti vegetariana?
Daca tot stau de doua zile cu punga de legume mexicane sub barbie (cea mai buna “punga de gheata” ever) si ma hranesc cu paiul (ce ti-e si cu operatiile astea dentare), am zis ca e un moment numai bun sa raspund la o alta intrebare ce mi-e adresata destul de frecvent: Iunia, de ce esti vegetariana*?
*(„vegetariana” e impropriu spus, pentru ca ocazional mananc anumite tipuri de peste. Pentru a face lucrurile simple, folosesc totusi acest termen).
Booon, deci cum a inceput totul?
Nu am fost niciodata o impatimita a carnii, e adevarat. Copil fiind nu puteam sa mananc gratare si fripturi, si pana la 14 ani nu am fost in stare sa mananc un snitel. Carnea trebuia sa fie mereu tocata si maruntita pentru ca sa o pot ingurgita.
Aveam 17 ani cand am inceput sa-mi pun intrebari referitor la felul in care ma simteam dupa masa. Am observat rapid ca de fiecare data cand mancam porc sau alta carne rosie, imi simteam stomacul atat de greu incat traiam cateva ore cu o stare continua de disconfort. Aproape in fiecare zi. Nu-mi rasarise insa niciodata in minte ideea ca as putea sa fac ceva in legatura cu asta, si anume sa nu mai mananc acele alimente care imi faceau stomacul sa se simta greu, plin si obosit.
Apoi am ajuns la facultate, si-am intalnit prima persoana din viata mea care se oprise din a consuma carne. Si era vie, acolo in fata mea, si era energica si frumoasa si vie, acolo in fata mea. Chiar se poate?? Era prima dovada ca supravietuirea mea nu depinde de ingerarea de animale moarte, asa cum fusesem crescuta sa cred intreaga viata pana atunci.
Click-ul definitiv s-a intamplat pe la mijlocul anului 1 de facultate, cand bunica s-a imbolnavit… de ceva boala. Imi aduc aminte perfect momentul in care am intrebat-o: „Si, bunica, ce-a zis doctorul?”. „Api… o zis ca triba sa tiu rejim”. „Si ce presupune asta?”. „Api… sa nu mai mananc sare si carne de porc”. Aha!!! a zis un gand din tartacuta mea. Daca bunicii atunci cand e bolnava i se spune sa nu mai manance porc, pentru ca nu e bun la sanatate, atunci de ce trebuie eu sa ma imbolnavesc intai pentru a inceta sa mai mananc porc? N-ar fi mai simplu sa nu mai mananc eu porc deloc, si astfel sa nu trebuiasca sa ajung la spital cu o boala pe care puteam sa o evit in primul rand??
Acela a fost inceputul.
Au mai trecut aproape patru ani pana am scos si restul carnii din dieta. Eram trainer voluntar la o scoala de vara in Letonia, si exploram impreuna cu participantii notiuni de drepturile omului, drepturile animalelor, mediu si ecologie, printre altele. Atunci am devenit constienta de ceea ce inseamna consumul de carne de supermarket, venita din acele ferme de animale devenite adevarate fabrici de carne (pe numele lor ferme industriale). Apoi, cu anii, s-au mai adaugat si alte motive. Dupa cum urmeaza.
-
Am renuntat initial la carnea rosie din motive egoiste, pentru ca simteam ca nu-mi face bine. Cu alte cuvinte, pentru sanatatea mea fizica.
- Am renuntat apoi si la carnea alba cand mi-am dat seama ce presupun fermele industriale (factory farming – pentru a ilustra vastitatea cunostintelor natiunii noastre asupra acestui subiect, nici macar pagina factory faming de pe Wikepedia nu e tradusa in limba romana), ocazie cu care mi s-a accentuat dorinta egoista de a nu ingera antibiotice, steroizi si alte chimicale prezente in carnea animalelor moarte din farfuria mea. O carne aproape artificiala, pompata si colorata pentru a arata cat de cat sanatoasa. Carnea unor animale hranite cu resturi de-ale altor animale bolnave. Carnea unor animale crescute intr-un spatiu atat de mic, incat in intreaga lor viata nu reusesc sa se plimbe mai mult de cativa metri, cumulat. Nu erau animalele pe care le vedeam fugind prin curtea bunicii, cladind muschi si bujori in obraji. Erau niste animale aproape moarte, colorate frumos post-mortem pentru a arata ca fusesera vii. Va puteti face o buna idee din acest foarte scurt documentar (pe care il recomand din tot sufletul!!)
httpv://youtu.be/sDea6L9gPD8
- Tot din egoism am ales sa spun NU ingerarii acidului uric (“depozit” de toxine) eliberat in carnea animalului in momentul mortii
- Tot din egoism am ales sa spun NU adrenalinei eliberate in sange si transmise in carnea animalului in momentul mortii acestuia. Am descoperit cat de mult mi-a scazut gradul de agitatie, agresivitate si stres ca urmare a acestei decizii.
- Vazand conditiile in care sunt crescute animalele in aceste ferme industriale, am decis ca nu doresc sa fiu parte dintre cei ce perpetueaza cruzimea asupra altor fiinte, fie ele si necuvantatoare (pentru oricine sustine ca animalele sunt lipsite de suflet si sentimente, il invit sa se uite in ochii oricarui patruped, sa se infioare).
- Ultima emotie a unui animal in secunda dinaintea mortii este panica, frica, disperarea. Am ales sa nu fiu responsabila de cauzarea lor, si in acelasi timp sa nu introduc in corpul meu o fiinta care a murit in astfel de conditii.
- Am aflat ca gazul raspunzator pentru subtierea stratului de ozon este metanul, si o proportie enorma din metanul eliberat in atmosfera este emis de catre bovine in procesul de digestie (prin eructatie si flatulenta)
- Am aflat ca resursele noastre de apa dulce chiar nu sunt nelimitate, si ca cel mai mare consumator al apei dulci este agricultura. Daca pentru a cultiva un kg de cartofi se folosesc 500 de litri de apa, pentru a produce un kg de carne de vita se folosesc 20.000. O diferenta cel putin graitoare, as zice eu. Daca eu trebuie sa produc alimente cu care sa hranesc un animal timp de luni sau ani, pentru ca apoi sa consum acel animal in doua saptamani, nu e mai usor sa sar peste procesul de mijloc, si sa mananc direct ceea ce iese din pamant, fara a mai filtra toti acei nutrienti prin corpul unei fiinte pentru a-i manca apoi cadavrul?
- Am aflat ca eroziunea solului ca urmare a agriculturii este o problema majora, si majoritatea culturilor de cereale si plante nu merg direct spre oameni, ci spre a hrani animalele ce apoi merg spre oameni. Am ales sa nu contribui nenecesar la erodarea planetei pe care traiesc.
- I-am vazut cu ochiii mei pe “africanii aia” care mor de foame. Mi-am dat seama ca daca macar jumatate din populatia planetei ar reduce consumul de carne, foametea din lume ar putea fi eradicata intr-o clipita. (Din pacate insa foametea din lume nu are nici o legatura cu lipsa hranei, ci cu politica si interesele elitelor, deci motivul acesta e unul complet nerealist, dar ma face pe mine sa ma simt mai bine). In loc sa analizeze reducerea consumului si a risipei, si redistribuirea hranei, elitele s-au gandit sa inventeze Organismele Modificate Genetic, o modalitate si mai buna de control, mascata sub intentii nobile.
- Am simtit pe propria piele diferenta dintre a manca ceva viu si a manca ceva mort. Hrana vie (ce vine direct din pamant/copaci) ma umple de energie, cea moarta (procesata si, in cazul animalelor, chiar moarta) ma adoarme imediat dupa pranz, pentru ca intreaga energie mi se duce in stomac, pentru a o digera. Multa lume ma intreaba „Cum ai reusit sa faci tot ce ai facut in ultimii ani, cand ai avut timpul si energia?”. Cand raspund „Am devenit vegetariana”, chiar nu e o gluma.
- Am descoperit ca a fi vegetarian e mult mai ieftin decat a fi mancator de carne – atat atunci cand calatoresti, cat si cand stai locului.
- Am cunoscut sute de oameni care fie s-au lasat de carne la un moment dat in timpul vietii, fie nu au pus in viata lor gura pe carne, si traiesc bine mersi pe langa noi restul, la fel de multi ani, cu la fel de multa sanatate si energie (desi, e adevarat, uneori cu mai multa). Numai in India sunt cateva milioane de astfel de oameni, astfel ca argumentul cu “Avem nevoie de carne sa supravietuim, pentru ca nu putem inlocui nutrientii din ea cu nimic altceva” ma lasa rece demult.
Acestea sunt unele dintre motivele pentru care eu nu mai mananc de multi ani carne. Mai sunt si altele. Scopul acestui articol nu e de a crea dezbateri si a incerca sa conving pe nimeni, ci de raspunde la o intrebare frecvent primita. Sunt motivele mele personale, astfel ca nu e nevoie sa se simta nimeni atacat. Va multumesc!:)
ps. Pentru cei interesati, un film cat e real si apropiat de noi posibil, despre fabricile de porci ale celor de la Smithfield, langa Timisoara.