China: LA BISERICA

In ziua in care l-am intalnit pe Victor pe strada, tot povestind m-a intrebat ce religie am si mi-a spus ca in fiecare duminica este o slujba religioasa in limba engleza la o biserica crestina de aici, si ca sunt mai multi straini acolo pe care poate mi-ar face placere sa-i cunosc. Apropos, aici ei nu par sa faca distinctie intre multele religii crestine, asa ca pentru ei catolic, baptist, protestant, anglican, pendicostal, metodist, toate sunt in aceeasi oala, si anume esti crestin. De ortodoxism nici n-au auzit si habar nu au cum a inceput crestinismul si cum s-au desprins diversele ramuri – ei au inceput sa fie convertiti de tot felul de pastori de prin Anglia/America, iar acei pastori au venit cu propria religie si i-au spus crestinism, fie ca au fost metodisti iehovisti baptisti romano/greco catolici sau orice alta aripioara crestina. Momentan sunt 21 de milioane de crestini in China. Restul sunt budisti, confucianisti, taoisti si pe ici colo cate un musulman sau hindus. Dar majoritatea sunt atei pentru ca guvernul e ateu, asa ca oficial nici o religie nu e recunoscuta de guvern. De aceea crestinii din afara Chinei au impresia ca guvernul ii asupreste pe crestinii de aici, nu le da voie sa aiba biserici s.a.m.d., dar in realitate nu e chiar asa. O chestie draguta e ca in scoli li se preda doar evolutionismul, nu si creationismul. Deci ca sa afle si altceva in afara de teroria lui Darwin trebuie sa caute ei insisi pe internet. Ceea ce nu se prea intampla pentru ca sunt atat de supra solicitati si sub atata stres si presiune la scoala incat nu au timp de nimic altceva.Duminica dupa ce l-am cunoscut pe Victor eram in curtea bisericii St George, asteptandu-l (clar m-as fi dus la orice biserica/templu/moschee m-ar fi chemat). Am vazut vreo 2-3 straini pe-acolo dar nu am intrat in vorba. Cand a venit Victor m-a prezentat unei alte prietene, Emily, si unui tip Michael la vreo 55 de ani ce e din UK dar s-a mutat in China acum 4 ani si s-a casatorit cu o chinezoaica. Am intrat in biserica ce e practic o cladire cum sunt la noi bisericile baptiste, dar apoi am aflat ca de fapt e biserica catolica. Am primit niste hartii cu programul pe ziua respectiva si ne-am asezat cuminti pe o banca. A inceput ceremonia si am aflat ca pentru ca nu exista preot catolic aici, “slujba”e oficiata de diverse persoane care vin si citesc din Biblie si mai dau cate-o pilda din intelepciunea proprie. Si in plus au un cor ce canta diverse cantece bisericesti. Dupa vreo 10 minute, cand numai ce incepusem sa ma relaxez cat de cat, o aud pe tipa ce conducea ceremonia spunand: “Si acum sa-i intampinam cum se cuvine pe cei care se afla aici pentru prima data”. Ooooooups!! Eram in mijlocul unui rand la jumatatea incaperii, asa ca primul gand care mi-a trecut prin minte, si anume “FUGI !!!!”, s-a dovedit imediat nerealizabil. Apoi am contemplat sa fac repede o gaura in pamant sa scap pe acolo, dar cand m-am uitat la podea mi-am dat seama ca stiau ei ce stiau cand au constuit-o – parea a fi din marmura, nu din lemn! Asa ca am inghitit in sec, m-am uitat la Emily, care entuziasmata imi facea semne disperate sa ma ridic in picioare, si peste 30 de secunde explicam lumii la microfon cine sunt si ce caut acolo. Si o biserica plina de chinezi se uitau la mine cu zambetul pana la urechi. La sfarsit au aplaudat si au inceput cu “welcome, welcome!!” si din alea.

Slujba a tinut cam o ora si jumatate, dupa care s-au servit bauturi si biscuiti, si apoi Michael ne-a invitat la pranz la un restaurant corean vis-a-vis de biserica. Ne-am adunat 14 oameni: un cuplu englez, un canadian, eu si Michael + 9 chinezi ce vorbeau engleza mai mult sau mai putin. Am petrecut vreo 3 ore acolo delectandu-ne cu delicatesele coreene ce au fost gatite direct pe masa noastra, am povestit, am ras si mai spre sfarsit ce s-a gandit Michael, ia sa cante fiecare cate ceva ca sa ne aratam aprecierea pentru ca ne aflam impreuna la masa aceea intre prieteni si-asa si pe dincolo. Hmm… double oooups!!! Eu de cantat nu pot nici vorba sa cant de una singura asa in plen, asa ca asta pentru mine a fost un oups mult mai mare decat primul. Cu atat mai mult cu cat pe bune nu-mi venea in cap nici o melodie pe care as fi putut sa o cant, si sa fi vrut. Cei dinaintea mea cantasera fie ceva melodie chinezeasca de “Bine-ati venit la noi in urbe”, fie ceva cantec bisericesc de “Multumimu-ti Doamne ca suntem aici impreuna”. Asa ca nici “Hai paharel” si nici “Girls just wanna have fun” nu imi pareau alegeri prea inspirate. Si ca sa fie treaba treaba, Michael mai si inregistra chestia asta. Ufff, incepusem deja sa transpir pentru ca se apropia vertiginos randul meu la performat, asa ca atunci cand Michael a venit in dreptul meu si a zis “And now our beautiful lady”, am reusit cu greu sa ma scot apeland la umor, la dat frumos din gene si la zambit cat mai larg: “Yes, the beautiful lady who really CANNOT sing” si vreo alte 2-3 explicatii. Cu toate ca am fost pana la urma singura care nu a cantat, cred ca a fost totusi inspre binele tuturor! Hmmm, desi drept ii ca am asistat la niste cantari ce mi-au zgariat cu dalta auzul fin, asa ca oricat de dezastruos as fi cantat nu cred ca ar fi fost chiar asa iesit din comun :)).