America de Sud

Adevărul despre ‘El fin del mondo’ (Sfârşitul lumii)

Feribotul nostru trebuia sa ajunga in Puerto Williams vineri dimineaţa. La un moment dat in timpul zilei de joi căpitanul a venit şi ne-a spus de o excursie pe care o făcea sâmbătă in Puerto Toro, cel mai Sudic loc pupulat de pe planeta Pamant. ‘El fin del Mondo’, a spus el. Sfârşitul lumii. Am fost şocata să aud asta pentru ca am crezut mereu ca Ushuaia e ‘sfârşitul lumii’, sau cel puţin asta e ceea ce toată lumea pretinde. I-am spus asta si el a raspuns ridicand din umeri ‘Da, ei pretind. Ei pot pretinde orice, dar asta nu înseamnă că e si adevărat’. Ne-am uitat pe hartă şi ne-am dat seama că într-adevăr atât Puerto Williams şi Puerto Toro sunt la sud de Ushuaia.

‘Vreti să veniti?’ ne-a întrebat. La inceput nu ne-am dat seama dacă glumeste sau nu, dar în cele din urmă am realizat ca de fapt ne invita să-l acompaniem fără nici un cost din partea noastra. ‘Ştii’,a zis, ‘am să-ţi spun ceva. Sunteti foarte fericiti, foarte simpatici. Alti europeni pe care i-am întâlnit nu sunt asa. Sunt reci şi seriosi …dar voi sunteti diferiti. Am ras mult împreună ieri, nu?’. A încheiat cu ‘Sa fiti la feribot sâmbătă dimineata la 8. Mergem la capătul lumii’. Şi bineînţeles, în tradiţia latină, ne-a dat fiecare un sărut pe obraz:).

Trebuia să mergem toti 5 dar de dimineaţa Daniella si Selis au decis că au nevoie de mai multa odihna si au ramas la hostel. Cand am ajuns la feribot căpitanul ne-a întâmpinat cu zâmbetul-i mare cu care ne obişnuise deja. Erau si alţi călători pe barca deoarece se pare că poti face călătoria asta dacă iţi cumperi bilet de la o agentie. Se întâmpla lunar, in ultima sâmbătă a lunii.

Excursia dura 3 ore si după cam 1 oră căpitanul a venit si ne-a invitat să-i tinem companie la un ceai. Am avut o nouă rundă de râs şi ne-a mai spus cateva poveşti şi lucruri interesante despre regiune. Se pare ca Puerto Toro este cel mai Sudic loc populat de pe planetă, dar nu e exact un oraş, e mai mult un sat de aproximativ 40 de persoane. Feribotul mergea acolo în ziua respectiva pentru a le duce alimente, combustibil şi alte lucruri pe care guvernul le asigura locuitorilor in fiecare lună. Cei de acolo sunt complet dependenti de guvern pentru existenţa lor si nu au nici o altă sursă de venit. ‘Dar atunci de ce trăiesc aici?’ l-am întrebat. ‘De ce nu se muta in Puerto Williams sau undeva mai populat, unde le va fi mai usor sa-si castige o paine muncind?’. ‘Probabil pentru că au trăit aici toată viaţa lor, nu ar sti unde altundeva sa mearga. Şi în plus e un mod de a menţine suveranitatea’.

Căpitanul s-a oferit să ne faca un tur al satucului în timpul celor 3 ore cat dura descărcarea feribotului. Ne-a dus la biserica, la gimnasium (unde am si jucat putin fotbal si basketball), în jurul celor câtorva locuinte, ne-a prezentat ofiterilor de poliţie şi altor câteva persoane din sat, ne-a arătat casa in care a trait cu vreo 30 de ani înainte, apoi ne-a dus la o plimbare lungă prin pădurile şi dealurile din jur. La intoarcere ne-a chemat in cabina şi impreuna cu Secundul lui ne-a arătat hărţi, ne-a invatat câteva lucruri despre navigatie, ne-a pus niste muzica chiliana traditionala şi ne-a distrat în continuare cu glumele lui. Silviu le-a ofere cate un masaj scurt la amandoi si au fost absolut incantati! Le-am spus că nu am văzut încă pinguini aşa că au făcut astfel incat sa treaca foarte aproape de o mică insulă unde au spus ei ca au vazut de multe ori pinguini. Când ne-am apropiat de locul respectiv am văzut intr-adear o mulţime de creaturi alb-negre, dar după cum s-a dovedit au fost cormoroni, aceleasi păsări pe care le văzuzem în Punta Arenas. Ne-am bucurat oricum să le vedem din nou si am fost foarte recunoscători pentru gestul deosebit al căpitanului.

httpv://youtu.be/D87XvB-NR0s

Când am ajuns înapoi in Puerto Williams membrii echipajului si-au luat ramas bun de la noi ca şi cum am fi fost parte din familie, îmbrăţişându-ne şi dorindu-ne toate cele bune în călătoriile noastre, întrebandu-ne dacă vom călători înapoi cu ei inspre Punta Arenas şi facandu-ne sa ne simtim cu adevarat speciali. Le-am fost atât de recunoscători acestor persoane pentru experienta unica pe care ne-au oferit-o! :)

Lasă un răspuns