Am făcut două lucruri ce ne-au placut la nebunie în San Pedro: sandboarding şi baie in campul de gheizere El Tatio la răsăritul soarelui.

Am mers sa facem sandboarding in Valea Mortii (un nume deja foarte incurajator) cu Jorge, un tip misto care stie cum sa-l faca pe om sa se simta bine. Inceputul a fost lent pentru ca era pentru prima dată când faceam acest lucru si nu eram sigure de probabilitatea de rupere a oaselor (şi hei, când l-am întrebat pe Jorge cât de mulţi oameni au murit facand acest lucru şi el doar a zâmbit, m-am asigurat ca nu ma grabesc nicaieri), dar am prins repede idea şi ne-am dorit am fi putut sta acolo mai mult. Până la sfârşit devenisem deja atât de încrezătoare incat am incercat sa fac niste figuri smechere si am aterizat direct cu fata in jos, cu o multime de nisip în pantaloni, bocanci, păr si tricou.

N-am facut niciodata snowboarding, dar am mai schiat înainte. Sandboarding-ul mi-a parut a fi versiunea mult mai lejera, în sensul că pare mai sigur, mai puţin dureros atunci când cazi, şi vreme caldă e desigur un bonus. Nu ne-am putut satura de mersul la vale, dar lucrurile nu au fost la fel de roz când a venit vorba de catarat inapoi pe deal cu placa in spate. Asta si furtuna de nisip (ok, poate nu furtuna, dar vântul puternic ce ne arunca nisip în ochii) au fost singurele doua lucruri de care ne-am fi putut lipsi in ziua respectiva.

Apusul l-am vazut din Laguna Lunii, ce si-a primit numele deoarece formatiunile de aici sunt similare cu cele de pe suprafata lunii. Jorge ne-a dus acolo şi, după ce ne-a dat bine meritata răsplată pentru performanta de la sandboarding (o bere, binenteles) ne-am pregatit sa privim ceea ce mi-a parut cel mai dramatic apusul de soare pe care l-am văzut vreodată. Mi-am adus aminte de o conversatie cu câteva luni in urma, când un prieten zicea, ‘Eh …după un timp, toate rasariturile si apusurile de soare sunt la fel!’. Atunci am fost de acord cu el. Evident nu fuseseum încă în Laguna Lunii.

httpv://youtu.be/0hphdWOABoo