Am aterizat in Hanoi la 10.30 dimineata, dupa 45 de minute de somn in noaptea dinainte. Din 10 cati aveam sa fim in total, eu am fost prima sa ajung la destinatie. In aeroport bienteles ca mi-a luat cam o ora sa-mi iau viza si stampilele, pentru ca intr-un final Vietnam e parte tot din Asia de Sud-Est, unde lucrurile se intampla super relaxat si mai niciodata nu e nici o graba.

Am luat un autobuz ce stiam ca ma va lasa la mai putin de 1 km de hotel, deci posibil sa merg pe jos, dar la destinatie m-au asaltat o cireada de taximetristi (cu masini si cu motociclete) si mi-au spus ca nuuu se poate, e la vreo 3 km distanta si nu e foarte usor sa merg pe jos. Cu toate ca nu i-am crezut, am negociat un pret cu un sofer de motocileta pentru ca oricum habar nu aveam cum sa ajung acolo si in plus vroiam sa experiementez traficul din Vietnam first hand.

Interesanta decizie. In decurs de 10 minute cat a durat calatoria m-am rugat pentru viata mea de 3 ori, in momente cand soferul meu super competent si relaxat de altfel taia calea autobuzelor, se strecura printre masini cu viteza de ma infioram, trecea pe rosu fara nici un fel de ezitare cu fiecare ocazie pe care o prindea. Dupa ce primele cateva minute mi-au tremurat bine de tot picoarele, de la o vreme m-am prins ca nenea asta e atata de competent la a face lucrurile astea inca sansele ca eu sa am un accident cu el sunt cu totul minore. Asa ca m-am relaxat si am inceput nu numai sa apreciez, dar sa savurez plimbarea prin mijlocul traficului, cu sute de motociclete in toate directiile, cu masini mici si mari, claxoane cum nu am mai intalnit vreodata, galagie, praf, poluare – ce mai, o minunatie! A intrecut cu totul experienta din traficul din China, care pana atunci fusese cea mai “diferita” pe care o experimentasem.

Si uite asa, instant, activitatea asta de a fi in mijlocul traficului in Hanoi a devenit una dintre activitatile mele preferate in Vietnam!