In prima mea zi la resort, de dimineata am intalnit la micul dejun un cuplu din Olanda si am ajuns sa petrecem intreaga zi impreuna. Am luat 3 biciclete de la receptie (in stare de functionare “se misca roata”, pt ca orice alte avantaje suplimentare gen frana, schimbator de viteze, scaun confortabil, claxon, loc de bagaj sau macar sticla de apa, toate astea erau cu totul inexistente) si am pornit in explorari.

Dupa ce am traversatul raul cu “feribotul”, primul pit-stop l-am facut la vraciul din satul de peste rau. Acest nene vraci pare a fi foarte tare in parcare, pentru ca e cunoscut peste sate si dealuri, si vin oameni la el de prin toate zonele si cu toate bolile posibile. E fascinant sa il vezi la treaba, pare a avea vreo 70 de ani dar ar putea la fel de bine sa aiba 120. E neobosit si vede pacient dupa pacient, in public, inconjurat de pacientii ce asteapta si de rudele acestora. In curtea unde isi are “domiciliul” sunt vreo 10-20 de “camere” improvizate unde asteapta pacientii in curs de vindecare. E de-a dreptul ca un spital, numai ca nu exista aparaturi, nici medicamente, nici asistente si nici facturi usturatoare.

Medicamentele pe care l-am vazut folosindu-le au fost apa si carbuni incinsi. Si pacienta avea nevoie de tratament ginecologic, asa ca tot ce s-a intamplat a fost ascuns in spatele unei paturi ridicate de rudele pacientei. Tot ce am putut vedea a fost cum la un moment dat nenea cel priceput a luat un carbune incins (cu care facuse nu stiu ce pacientei) si l-a bagat in gura … si l-a stins… in gura… incins.

Nu stiu ce metode foloseste nenea , dar orice foloseste pare sa functioneze, pentru ca ii e curtea mereu plina de oameni in nevoie de vindecare.

Si din cate am auzit despre cum face ceea ce face, ideea e ca de fapt nu e el cel ce face… ci el impreuna cu o forta superioara cu care intra in contact.

O fi!

Un lucru care m-a uimit legat de Laos este ca oamenii de multe ori nu au ferestre la case, dar cu totii au telefoane mobile. Uneori chiar cate 2 – 3. E absolut incredibil, pana si in satele uitate de lume, ei au mobil. La resort noi aveam internet wireless, in mijlocul padurii… iar in satul de peste rau, la nici 100 de metri distanta, era nenea vraciul… care se pare ca are un alt fel de wireless… unul neintles de multa lume.