Frumoasa zi de sambata, decembrie 2008. Ca un cetatean responsabil ce ma aflu, m-am adunat cu greu de prin pat de dimineata buna sa merg sa implinesc ceea ce imi propusesem de vreme lunga deja, si anume sa donez sange.
Programare facuta si toate cele, am ajuns acolo la ora stabilita si m-am pus pe completat o caruta de forme si formulare, amuzandu-ma in acelasi timp de unele intrebari de genul “Ati locuit in Europa intre anii 1980 si 1996?”, “Ati petrecut mai mult de 3 luni in UK intre anii 1980 si 2000?” etc.

Dupa cateva etape de completari si identificari am ajuns la faza urmatoare, si anume testarea initiala a sangelui. Aici un nene foarte de treaba mi-a luat tensiunea, mi-a pus vreo doua intrebari, dupa care mi-a luat formularul la analizat. “So you’re from Romania…”. Am povestit putin despre Romania, Europa, UK… si dupa vreo 10 minute de alergat dupa 100 de tufisuri, omul mi-a spus: “Well, actually, you will not be able to give blood today”. Ha???

Motiv: boala vacii nebune! Aceasta epidemie care a facut ravagii in UK in anii ’90, dar de frica si din cauza careia Ministerul Sanatatii din Singapore nu accepta sange de la cetatenii nici unei tari europene. Mai mult decat atat, orice nationalitate si orice origine ai avea, daca ai petrecut mai mult de 3 luni in UK intre anii 1985 si 2000, sangele tau nu va fi acceptat in Singapore. Welcome again to the city of rules!

In timp ce nenea cel dragut imi explica toate lucrurile astea, eu ma straduiam din greu sa-mi ridic falca de pe podea… falca ce-mi picase cu totul in momentul in care am auzit motivul. Mi-a luat o vreme sa procesez, apoi sa ma mir, apoi sa ma mir si mai tare si apoi sa cer explicatii timp de vreo 10 minute, ca sa pot sa trec peste mirare. Explicatia a fost dintr-o bucata: “Guvernul asa a decis!”, dar domnul a fost foarte dragut si mi-a povestit care e de fapt toata treaba cu boala, cum a aparut, cum se transmite si toate cele. Ceea ce a ajutat pentru cultura mea generala, in schimb nu a justificat jumatatea de zi pe care am petrecut-o acolo cu scopul de a face o fapta buna pentru omenire. Scop ce a ramas de altfel neimplinit.

Situatia m-a izbit ca ridicola nu atat datorita refuzului si motivul, ci datorita faptului ca toate acestea puteau fi evitate in momentul in care mi-am facut programarea si persoana respectiva a vazut bine ca sunt alba… drept urmare sansele puteau fi destul de ridicate sa fiu din Europa… drept urmare putea pe loc sa-mi spuna ca ma agit degeaba. Apoi, in ziua Z, toate individele care mi-au dat sa completez formulare, m-au inregistrat in documente, mi-au verificat ID-ul… toti acei oameni cu care am venit in contact pana la momentul M cand am ajuns la nenea, toti ar fi putut sa ma ajute sa nu-mi pierd timpul degeaba… si cu toate acestea nimeni nu a facut-o!

Acuma, in Romania cazul ar fi clar – am clasifica rapid incidentul, l-am inchide intr-un dosar pe care am lipi cu patos si cu litere mari de tipar vredictul clar si sigur: INCOMPETENTA.

In Singapore totusi, lucrurile stau putin altfel. De unde vad eu lucrurile (si se poate desigur sa nu fie 100% adevarat, dar pe de alta parte sa poate foarte bine sa si fie:) ), situatia are la baza 2 cauze, ambele culturale:
1. lipsa initiativei – caracteristica de necontestat si a noastra, a romanilor, e o hiba ce isi are radacinile in principal in educatie si sistemul de invatamant
2. pierderea de fata – si aici intervine diferenta fundamentala: foarte probabil in Romania cei in cauza s-ar fi imbrancit unii pe altii ca sa ajunga sa-i spuna unui englez: “Dle, ne pare rau, dar nu va putem accepta sangele, din cauza ca ati avut Boala Vacii Nebune” (ha, in sfarsit, sa va zicem si noi voua “NU” macar o data!!). Aici insa oamenii se feresc pe cat pot sa spuna asta unui strain, temandu-se de pierderea de fata – adica refuzam un caucazian? ce-o sa creada despre noi? ce imagine o sa ne faca in afara? Intreaga situatie trebuie abordata cu mult tact, asa ca lasa s-o faca altul… superiorul, ca si-asa el stie cel mai bine. Si chiar ca a stiut nenea respectiv cum sa ma ia la plimbare imprejururl insulei inainte sa-mi spuna ceea ce puteam sa aflu cu cateva ore inainte.