Cand intri intr-un Starbucks aflat la 20 de ore de zbor est de Romania nu te astepti la lucruri care sa te trimita inapoi in tarisoara-ti draga, fie si numai cu gandul. Ei bine, aceasta „neasteptare” mi-a fost infirmata azi in timp ce admiram un colt frumos amenajat cu poze si 5 carti intr-o cafenea in care intram pentru prima data.
De la departare mi s-au intepenit ochii pe o carte pe care am ghicit pe verticala literele N A S T A S E. La inceput mi s-a parut desigur ca visez, ca n-am citit bine… apoi m-am gandit ca totusi, de ce numele asta n-ar putea fi asiatic?… apoi m-am gandit „si daca…”
M-am ridicat totusi de pe fotolium si cu picioarele-mi ezitande am ajuns indeajuns de aproape incat sa prind cu mainile-mi tremurande cartea de pe care apoi nu am putut sa-mi desprind ochii pentru urmatoarele doua ore si jumatate, pana s-au stins luminile si Nick si Jen m-au dat afara cu aspiratorul.
„Prin sport la intarirea pacii si prieteniei intre popoare” zicea o pancarta in fundalul unei poze facute in 1967 in Bucuresti, cu ocazia Cupei Davis. Si uite asa l-am luat in seara asta pe ILIE Nastase cu mine acasa, cu promisiunea de a-l returna negresit in zilele ce urmeaza.
Autobiografia lui Ilie Nastase la capatul lumii… „nu ma nu ma iei”… mamaligutza si carnati… lumea asta chiar e mult mai mica decat ne-am putea macar imagina. Si se gasesc urme de romani in cele mai neasteptate locuri :).
