Eu locuiesc in centrul Nanjingului, intr-un campus de scoala primara, unde pe langa salile de clasa sunt si dormitoare si cantina si de toate cele.
Dupa 5 minute de muzica si de “stang, drept, stang”, toata lumea e aliniata si in pozitie pentru exercitii. Lunea e o zi speciala, pentru ca inainte de a incepe efectiv exercitiile, cineva tine un discurs in care le reaminteste copiilor cat este de important sa respecte si sa iubeasca tara, orasul si scoala. Si cat trebuie sa fie de mandri de tara lor. Se acorda apoi vreo 2-3 diplome copiilor care au facut ceva deosebit in saptamana ce a trecut si merita sa fie apreciati in public. Apoi incep exercitiile fizice. Eu sunt mereu la etajul 6 si ma uit pe fereastra, e o imagine absolut splendida!!! Sute de copii ridica mana dreapta in acelasi timp, se apleaca inspre stanga in acelasi timp, fac o pirueta in acelasi timp. E impresionant, trebuie sa o spun. Acum inteleg de ce al nostru conducator se dadea in vant dupa demonstratii la stadion – arata intr-adevar spectaculos de sus!!!
Dupa 5 minute, dragii pionieri inviorati se indreapta inspre salile de clasa, din nou in sir, 2 cate 2. Oare de ce imi pare asa de cunoscuta toata treaba asta?
Apoi, cand e timpul de pauza, nu au elevul de serviciul ce fuge cu clopotelul in toata scoala cum aveam noi, nici macar soneria pe care am adoptat-o apoi ca si upgrade. Ci au un minut de muzica ce se aude in toata scoala. Fiecare clasa are boxe la care se aude o melodie cantata de copii, si deocamdata am reusit sa inteleg doar partea cu “lalalalala, lalalalala”. Trebuie sa ma documentez ce sunt celelalte versuri. In plus de asta, de 2 sau 3 ori pe zi au exercitii pentru ochi – deci la boxe se aude “ne uitam la stanga, la dreapta, in sus, in jos” sau ce-or mai fi zicand ei pe acolo. Un lucru pe care nu poti sa nu-l observi cand intri intr-o scoala in China este procentajul elevilor ce poarta ochelari – e cu siguranta bine trecut de 50%. Asta pentru ca isi petrec pretioasa copilarie cu nasul in carti si, cand au un moment liber, cu nasul in calculator sa se “relaxeze”.
Eu nu prea vin in contact cu copilutii cei mici, dar cand ma vad prin scoala se uita la mine cu ochii mari si zic foarte mandri “HELLO”. Tentativele de conversatie mai elaborata au fost ceva de genul “My name is Linda. I have long hair. What is your name? And how are you? I am super!!” Si mai departe impotmoleala.
Trebuie insa sa spun ca ii gasesc pe copii chinezi absolut adorabili…