Ma uit in jurul meu in fiecare zi si sunt frapata de faptul ca ni se pare normal sa fim bolnavi. Ni se pare firesc sa fie spitalele pline in permanenta. Si cand devin prea pline, dam vina pe guvern pentru ca sunt prea putine spitale, in loc sa ne uitam la noi insine si sa ne intrebam “Dar cum ar fi sa nu mai trebuiasca sa ajung atat de des pe-acolo?”
Trebuie sa mentionez ca aici nu ma refer doar la Romania, si nu arat cu degetul pe nimeni in particular. E o stare la care a ajuns intreaga lume, si imi pare ca e cam momentul sa ne intrebam incontro ne indreptam. Dam din umeri cand statisticile ne arata ca principalele cauze ale mortalitatii in tarile “dezvoltate” sunt bolile cardiovasculare si cancerul. In Romania pe locul trei sunt problemele aparatului digestiv. Dam din umeri si ni se pare normal sa murim de hipertensiune arteriala, infarct, cancer pulmonar si ciroza. Si-asa, tot trebuie omul sa moara din ceva. Faptul ca modul in care noi ne alimentam si modul in care ne traim viata are un impact asupra acestor cauze ale mortii, asta nu mai conteaza. E vina guvernului ca nu poate sa ne trateze cum ar trebui, dar noi n-avem nici un fel de responsabilitate asupra prevenirii acestor boli ucigase.
(Disclamer: Nu pretind aici ca suntem raspunzatori si “vinovati” de toate bolile noastre, asa ca nu e nevoie sa se simta nimeni atacat. Nu ma refer la bolile “grele” , ci la faptul ca un numar covarsitor de boli ar putea fi prevenite daca noi ca indivizi am face alte alegeri. Ma refer la faptul ca nu e natural sa avem o viroza tot la doua saptamani, si sa fim pe antibiotice din doua in doua luni. Chiar nu e natural).
Se moare pe capete de cancer pulmonar, si noi dam in continuare din umeri. Faptul ca 85% din bolnavii de cancer pulmonar sunt fumatori ne lasa rece. Ne uitam in schimb la putinele cazuri de nefumatori care au murit de cancer pulmonar (ignorand faptul ca un fumator pasiv are si el 30% sanse sa se imbolnaveasca de acest tip de cancer), sau la cei care fumeaza de zeci de ani si nu dau semne cum ca ar muri in curand. Ne uitam la aceste putine cazuri, si ni se pare ok. Asta cu fumatul ucide, astea sunt basme.
Ne plangem mereu de conditiile execrabile din spitale, de spagile ce trebuiesc date, de faptul ca nu se gasesc medicamente, de faptul ca trebuie sa venim cu ele de-acasa. Dar ne punem vreodata problema, oare de ce am nevoie de aceste medicamente in primul rand?? Oare nu e mult mai usor sa previn decat sa tratez? Nu e mult mai ieftin sa previn decat sa tratez? Nu e mult mai benefic atat mie cat si economiei tarii asteia, sa previn in loc sa tratez? Nu ma simt eu mai bine despre mine si despre viata, nu sunt mai energetic, productiv si fericit atunci cand nu umblu prin spitale si farmacii?
Aud deja valurile de proteste ce ma lovesc drept intre ochi prin ecranul laptopului. “Tu crezi ca eu vreau sa umblu prin spitale? Tu crezi ca mie imi place sa fiu bolnav?”. Repet ca nu vorbesc despre toate bolile, si despre a nu merge la spital deloc, ci zic, haideti, oameni buni, sa vedem cum sa ajungem acolo doar cand e cu adevarat necesar. Si aici nu ma refer la a ne lasa pe ultimul moment, cand ajungem acolo sa ne tratam cu trei zile inainte sa murim, pentru ca pana atunci nu ne-a interesat deloc in ce stare se afla corpul nostru fizic (nu mai vorbesc de mental si emotional, care sunt principalale cauze pentru care ajungem in spital in primul rand). Un cancer depistat in fazele intiale nu va fi doar o povara financiara mult mai mica decat unul depistat in faze avansate, ci va avea chiar sanse sa ne paraseasca inainte de a ne duce in mormant.
Da, medicina alopata are rostul si meritul ei, dar a fost inventata pentru a ne sprijini, nu pentru a ne subjuga si a ne face dependenti de ea. Eu tot sper ca intr-o zi ne vom da seama de puterea noastra de alegere, si de iluzia dependentei de sistemele care ne conduc. Simtim nevoia sa importam (vezi ce inseamna deficitul comercial pentru economia unei tari) alimente si bauturi artificiale, care ne rod organele si viata pe interior. Simtim apoi nevoia sa ascultam la televizor cum diverse substante si vitamine (tot importate, evident) sunt absolut vitale pentru supravietuirea noastra. Iar apoi avem nevoie sa importam alte chimicale, ambalate sub forma de medicamente, care sa ne faca bine dupa ce primele chimicale, ambalate sub forma de alimente si bauturi, ne-au imbolnavit in primul rand. Si nu stam o secunda sa ne intrebam, “Dar stai putin, eu ce fac??” Ne lasam manipulati de corporatii care ne otravesc cu zambetul pe buze, iar apoi ne vand “solutia” pentru a ne insanatosi. Nu ar fi oare mai usor sa nu ne otravim in primul rand? In vreme ce industria producatoare de tigari, industria alimentara si cea farmaceutica prospera si imbogatesc un procent minuscul din populatia lumii, marile mase de oameni iti tarasc existenta de la o zi la alta, bolnavi, frustrati, plini de neajunsuri. Nu e oare momentul sa deschidem ochii si sa vedem ce se intampla?
In multe tari din Africa economia sufera fantastic din cauza tantarilor. Acesti tantari transmit boli ce omoara oameni, boli ce imobilizeaza forta de munca in spitale, boli ce le determina pe una din patru femei sa stea langa un pat de spital, in loc sa faca ceva productiv pentru familie, economie si tara. Boli ce le dau tuturor celor implicati o stare de oboseala fizica, mentala si emotionala, boli ce le produc suferinta, saracie si ii duc spre deznadejde.
Africanii au tantari. Noi in schimb avem tigari, avem alcool, avem carne de porc si zahar rafinat, avem Coca-Cola si alte licori colorate pline de chimicale, avem semipreparate, avem carne plina de antibiotice si legume pline de pesticide. Avem bani suficienti cat sa ne otravim cu toate acestea, avem uzine, centrale si masini ce ne polueaza aerul, avem conducatori cu un nivel al constiintei atat de scazut incat nu clipesc de doua ori inainte de a ne gauri muntii, taia padurile si sapa tunele pe sub campii, pentru a suge orice picatura de maduva din pamantul ce ne este casa si masa. Toate acestea ne omoara precum ii omoara tantarii pe Africani. Si ne omoara si economia. Spiritul. Speranta.
In anul 2012, locul intai in top importuri ale Romaniei era ocupat de titei (previzibil). Locul doi era ocupat de, surpriza, medicamente! Pe locul doi al importurilor pe anul 2012 sunt MEDICAMENTELE. Nici mai mult nici mai putin de 2 miliarde de euro. Asta inseamna cam 17o de milioane de euro pe luna cheltuiti pe medicamente importate, fara a lua in calcul cele produse in Romania. Ai zice ca noi folosim medicamentele de-a dreptul pe post de hrana.
Pe langa faptul ca ajungem sa cheltuim atatia bani pe medicamente, nici nu punem la socoteala cati bani cheltuim pentru a ne aduce in starea in care trebuie sa avem nevoie de aceste medicamente. Continuam sa cumparam de la magazin legumele cele mai aratoase si scumpe (si totodata pline de pesticide). Continuam sa ne ducem copiii la McDonalds pentru Happy Mealul de duminica. Continuam sa mancam carne de porc de trei ori pe zi, cu toate ca este primul lucru ce se scoate din dieta atunci cand un bolnav este pus la regim (oare ne-am intrebat vreodata de ce??). Continuam sa fumam si sa bem Cola ca-i trendy, si apoi ne pompam cu paracetamol si antibiotice pentru ca suntem doborati de prima pala de vant.
Cheltuielile publice de sanatate provocate de bolile cardiovasculare au fost estimate la 196 miliarde de euro pe an pentru Uniunea Europeana, iar Romania e in top la numarul de bolnavi ce sufera de astfel de afectiuni (cu mentiunea ca la noi se cheltuiesc cei mai putini bani pentru preventie si tratare). Romania ocupa de altfel locul trei in LUME la decese in urma bolilor cardiovasculare (conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii). Tot OMS atentioneaza ca principala cauza a acestor afectiuni este un stil de viata nesanatos. Starea noastra precara de sanatate (ce se trage din stilul nostru de viata) ne afecteaza in mod direct economia, iar noi dam in continuare din umeri si spunem “Guvernul e de vina pentru conditiile mizere din spitale”. O fi, evident, si “contributia” guvernului, dar daca noi ne-am asuma responsabilitatea asupra propriei sanatati si vieti, cheltuielile cu sistemul de sanatate s-ar diminua vizibil, starea noastra de bine s-ar ameliora vizibil, iar noua ne-ar fi mult mai usor sa ne bucuram de vremea buna de afara, daca nu de altceva.
A fi bolnav nu e ceva natural. Nu e firesc! Spitalele exista pentru a ne sprijini atunci cand noi nu ne mai putem ajuta. Spitalele nu au fost create pentru ca noi sa devenim dependenti de ele. Suntem primii responsabili cu a ne ajuta pe noi insine, primii responsabili pentru sanatatea noastra, primii responsabili pentru a nu deveni o povara sistemului si semenilor nostri. A fi bolnav nu e ceva natural. Nu e firesc!
Salut Iunia,
Binevenit articolul tau! E evidenta si esentiala observatia ca achizitionam nesanatate si sanatate (indiferent ca o importam sau ca o producem noi). Sunt sigur ca majoritatea romanilor sunt constienti de asta si de compromisul pe care il fac insa pentru a schimba acest comportament socio-economic e nevoie de constiinte mult mai puternice decat ce detinem acum (aceeasi situatia apare si in legatura cu celelalte schimbari de care are nevoie Romania). Lipsa unei constiinte puternice e efect al evolutiei societatilor moderne – suntem lasati cu impresia ca singurele decizii pe care trebuie sa le luam in legatura cu viata noastra sunt legate de profesie…iar de aici incolo sistemul se va ocupa de noi. Ne folosim prea putin constiinta si, in lipsa antrenamentului, ea se atrofiaza, facandu-ne incapabili de schimbari majore nici macar cand suntem pusi in fata unei alegeri atat de evidente precum cea expusa de tine. Asta e cancerul societatii noastre. E genetic, greu de prevenit insa e vindecabil. Sper ca articolul tau sa fie o doza de chimioterapie pentru multi bolnavi. Pentru mine este si iti multumesc.
Cu drag.
Multumesc, Dani, sunt cu totul de acord cu tine, este cu adevarat o chestiune de nivel de constiinta. Si e enorm de greu sa facem o schimbare plecand doar de la o constientizare la nivel mental. Acesta e insa primul pas, si eu cred totusi ca majoritatea romanilor NU sunt contienti nici macar la nivel mental de rezultatele pe care deciziile lor le au asupra lor, asupra conationalilor, si asupra economiei si nivelului de dezvoltare a tarii. Cred ca foarte putini romani citesc etichete, atat pentru a vedea lista ingredientelor, cat si tara de provenienta. Cred ca foarte putini romani se gandesc la avantajele si dezavantajele cumpararii de legume si alte produse din hipermarketuri vs din piete, atat pt ei cat si pentru producatori, si ce efect are aceasta decizie asupra nivelului de trai al romanilor.Cred ca foarte ptuini romani se gandesc la aceste lucruri, si la multe altele. Dar e un proces, si cu totii putem contribui la aceasta chimioterapie despre care vorbesti.
Cu mult drag, si eu 🙂