Stiu ca e mai bine de-o luna de cand au trecut si Craciunul si Anul Nou, dar vorbeam cu cineva despre lucrurile astea recent si mi-am adus aminte…

In Singapore maxim 10% din populatie este crestina. Deci sarbatorile crestine ar trebui sa fie relevante si sarbatorite de maxim 10% din populatie. Cu toate acestea, in perioada Craciunului majoritatea oamenilor pur si simplu isi ies din minti de fericire… nu din cauza lui Iisus si de bucurie ca s-a nascut (pana si pentru multi dintre crestini semnificatia Craciunului s-a pierdut undeva pe traseu), ci de bucurie ca s-a dat liber la reduceri si ca mall-urile se lupta din greu in oferte si brazi cat mai mari si mai frumos impodobiti.

Exista o zona in oras renumita pentru cumparaturi posh, o strada de mall-uri unul langa altul si de magazine care mai de care mai “de firma”. In perioada Craciunului a fost singura strada din intregul oras luminata si impodobita excesiv, sute de ghirlande de lumini, brazi, oameni de zapada, zane (???) si alte figurine colorate. Mall-urile fac in fiecare an eforturi deosebite pentru a depasi mall-urile adversare in impodobituri si atractivitate. Dar in momentul in care se termina strada cu mall-urile si cotesti la stanga… pauza! Luminile si splendoarea raman in urma si pasesti intr-un alt Singapore, unul ce nu stie ce e Craciunul si nu e deloc afectat de marea sarbatoare.

Cu alte cuvinte, sarbatoarea Craciunului e atat de populara aici datorita reducerilor. Faptul ca e o sarbatoare vestica ajuta de asemenea, pentru ca tot ce e din vest e cool.
Pentru mine a fost destul de bizar (ok, ciudat de-a dreptul!) sa trec pe langa mosi craciuni si brazi impodobiti imbracata fiind in pantaloni scurti si sandale… sa ascult colinde intr-o cafenea verde uitandu-ma pe geam la oamenii ce se topesc sub soarele stralucitor… sa vorbesc despre Craciun si iarna cu oamenii din jur si ei sa spuna “So what is snow like, is it anything like rain?”.