Primul loc unde am mers in Shanghai se numeste The Bund si e pe malul raului Huangpu, un rau foarte important pentru traficul naval. The Bund e o zona deosebit de populara datorita cladirilor de pe malul lacului, din tot felul de stiluri arhitecturale si perioade istorice. E cu adevarat superb, luminos si plin de viata. Raul colcaie de barci si barcute care mai de care mai frumos decorate ce ofera croaziere pe rau, asa ca m-am bucurat si eu de o incantatoare  croaziera de noapte, in timpul careia am facut o sumedenie de poze superbe. Pe care am reusit cateva zile mai tarziu sa le prapadesc fara urma. Inconsolabila, am fost inconsolabila.

Pe la 9 seara am vrut sa ma intorc la hostel dar habar nu aveam cum sa ajung inapoi la statia de metrou (la venire o luasem pur si simplu la plimbare pe strazi si nimerisem pe malul raului). Asa ca am intrebat-o pe o tanara ce astepta un autobuz. Mi-a spus ca nu stie unde e metroul, dar stie un autobuz care ma poate duce unde trebuie eu sa merg si s-a oferit sa ma ajute sa ajung la statia de bus. Asa ca am pornit amandoua la drum si ea se tot oprea sa intrebe oamenii unde e statia de bus sau metrou. Tot vorbind mi-am dat seama ca era foarte emotionata… si-a cerut scuze si mi-a spus ca e extrem de emotionata pentru ca nu se intampla des sa vorbeasca cu straini, de aceea momentul respectiv e extrem de special pentru ea. Am intrebat-o cum o cheama si mi-a spus Jimmy. Am fost curioasa daca ea si-a ales numele acesta sau i l-a dat profesoara de engleza, si mi-a spus ca ea si l-a ales. Nu am avut inima sa-i spun ca Jimmy e de fapt (sau cel putin de obicei) nume de baiat, dar adevarul e ca…  ce mai conteaza:). Pana la urma Jimmy nu numai ca m-a dus in statie, dar s-a urcat cu mine in autobuz si a venit pana la destinatie, ca sa-mi arate unde trebuie sa cobor. Apoi de acolo s-a intors cu metroul acasa. Cu alte cuvinte, a ocolit jumate de oras ca sa ma ajute pe mine sa ajung la hostel. Am schimbat numere de telefon si i-am spus ca voi fi in Shanghai 5 zile, daca vrea sa bem un ceai impreuna. Nu ne-am mai intalnit in cele 5 zile pentru ca se pare bunicul ei a fost bolnav si a trebuit sa stea cu el, dar cu o zi inainte de a pleca i-am scris un mesaj in care ii spuneam ca plec din Shanghai. A insistat foarte mult sa ne vedem inainte sa plec, asa ca ne-am intalnit la hostel si mi-am dat seama ca motivul pentru care insistase atat a fost sa-mi dea un cadou – un breloc cu numaratoarea chinezeasca:). Era exact inainte sa plec inspre Hangzhou, asa ca a venit cu mine la gara si m-a ajutat sa ma imbarc inspre urmatoarea destinatie. Mie cu greu imi venea sa cred disponibilitatea si dorinta acestei fapturi de a petrece timp cu mine si de a ma ajuta sa ma descurc prin Shanghai, asa ca nu m-am mai intrebat nimic, ci doar m-am bucurat de oameniii si experientele ce mi se infatisau.

Mi s-a intamplat mereu in Shanghai sa ma intrebe oamenii daca am nevoie de ajutor sau sa fie exagerat de draguti atunci cand le ceream ajutorul. Ei se bucura grozav cand pot sa intre in contact cu un strain pentru ca e ceva cu totul neobisnuit, si in plus pot sa-si exerseze putin engleza invatata in scoala. In plus, am pierdut cu totul sirul persoanelor ce m-au oprit pe strada sa ma intrebe de unde sunt si sa-mi spuna ca am un par superb si ochi mari si frumosi. Vechea poveste, vrem intotdeauna ceea ce noi nu avem:). In Shanghai s-a intamplat mult mai des decat in Nanjing pentru ca oamenii din Shanghai o mai rup cu engleza, deci au mai mult curaj.

A doua zi de dimineata am pornit inspre un templu dintr-o zona mai marginasa, cel mai mare templu budist din Shangahi, cu vreo 15-20 de incaperi cu diversi Buddha sau Bodhisattva. Intr-o incapere erau cateva sute de statuete mici aurii… in alte incaperi erau statuete imense de 5-6 metri. Intr-una am vazut-o si pe singura femeie Buddha. Apoi am pierdut vremea pe Nanjing Road, cea mai renumita strada de cumparaturi din Shanghai, iar seara am fost la un spectacol de acrobatie . A fost senzational, din 30 in 30 de secunde eram “uaaa”, “uooo”, “oh my God, oh my God”. Super impresionant ce pot sa faca unii oameni cu corpurile lor.

Ziua urmatoare am mers la Yuyuan Gardes, niste gradini superbe ce au fost create de un tip care a vrut sa le ofere parintilor lui un cadru placut de trait la batranete. Si ce mai cadru… acum au devenit atractie turistica si in zona cu gradinile sunt strazi pline de suveniruri si toate cele, asa ca poti petrece o zi intreaga acolo la cumparaturi. Mi-am dat seama ca putinele cuvinte in chineza invatate in Nanjing nu ma ajutau deloc in Shanghai, pentru ca acolo au un cu totul alt accent. E acelasi dialect, tot mandarina vorbesc, dar accentul e atat de puternic incat si ei cu greu se inteleg intre ei (cei din Nanjing cu cei din Shangahi), asa ca eu n-am avut nici o sansa. Dar acolo fiind un loc turistic, mai toti vanzatorii stiau putina engleza.  “Hello lady, please come in”, “Lady, just have a look”.

De acolo am mers la Orient Pearl TV tower, al 3e cel mai inalt turn TV din lume, care e pe malul raului Hunangpu, unde e si The Bund. Tot acolo e Jinmao Tower, a 3a cea mai inalta cladire din lume. Sau cel putin a fost pana acum o luna cand au terminat de construit un centru financiar exact langa, ce e cu nu stiu cati metri mai inalt. Inca nu a fost inaugurat oficial, asa ca pana in luna august in documete Jinmao e inca a 3a cea mai inalta cladire din lume. E uimitor cat se construieste in Shanghai si cum lucrurile se schimba de la o luna la alta. Acum construiesc de nebuni pentru Expo 2010, ce va avea loc acolo. Si lucreaza 24 de ore pe zi…
La turn ma astepta o surpriza grozava! Mi-am luat bilet de urcare in turn, pentru care am platit 150 RMB, iar apoi am primit gratuit un bilet in valoare de 180 RMB la o performanta clasica chinezeasca – o combinatie de poveste cu dans, dar cu accentul pus pe costumatii si muzica. Superb!

Seara m-am intors la hostel si am jucat ping-pong cu o chinezoaica, apoi am baut bere impreuna si mi-a povestit cum imparatii chinezi aveau cate 5000 de neveste, dar doar 300 erau de fapt neveste si restul il asteptau doar pe imparat. Si daca isi petrecea noaptea cu vreuna dintre ele atunci imparateasca incerca sa o omoare pentru ca orice potential fiu ar fi inseamnat urmas si deci pericol la tron. Si tot felul de comploturi si astfel de intamplari ce au avut loc in istoria lor. M-am imprietenit cu Lavender, si m-a invitat sa o vizitez in Hefei, orasul ei natal (asta dupa s-a scuzat de cateva ori ca e un orasel atat atat de mic, de doar 3 milioane de oameni). Tare mi-a placut de Lavender, ce de la bun inceput de cand a sugerat sa bem bere mi-a fost clar cat e de free spirited :).