Si uite tot recent am descoperit si Kinder Cafe, prima (si singura) cafenea pentru parinti din Timisoara. Tavi, creierul de femeie (si de mama) din spatele ideii, mi-a scris pentru ca ii povestise o clienta despre mine, si dorise sa ne intalnim. Ne-am intalnit. Pentru ca stiam de la prieteni si familie cat e de dificil uneori sa iesi in oras cu copiii sub o anumita varsta, Kinder Cafe mi-a parut nu numai o idee geniala, dar o nevoie acuta ce ma miram ca nu se gasise nimeni pana acum sa o adreseze.
Tavi tot de aceea a pornit mica minune: de mama cu o nevoie neadresata.
Localul e micut, ceea ce mie imi place pentru ca se bucura de acel iz intim pe care nu multe locuri il au. E colorat si vesel. Are topogane si mingi si jucarii si alte minuni cu care nu sunt familiara, dar provoaca bucurie oricarui copil. Baloane, bomboane, mici atentii din partea casei. Ce vrei mai mult? Eu si Tavi am facut un mic photo shoot, ce din pacate acopera cu totul “camera copiilor” :)).
Ce m-a incantat insa pe mine si mai mult este varietatea de ceaiuri super delicioase pe care Tavi a ales sa le aduca in oferta ei de bauturi. Nici poveste de tipicul “la plic”, ci mai degraba treaba serioasa de ceainarie. Iar canile (chiar trecand peste obsesia personala pe care o am eu cu canile) sunt o incantare in sine!:) (poza asta am luat-o de la Tavi cu permisiunea ei, dar cu exceptie ciocolatei, totul arata la fel de minunat si la ceaiul meu)
La Kinder Cafe se organizeaza si evenimente, despre care aflati si pe pagina lor de FB. Sper sa va fie de folos.
Cu ocazia micii mele vizite, si pentru ca m-a incantat ideea unei astfel de cafenele, am lasat si eu un exemplar din “Prin lume, Spre mine” in micuta dar foarte folositoarea lor biblioteca. Sper sa va foloseasca si ea:).
Clienta care a povestit despre tine s-ar putea sa fiu eu. Am fost la salina pe str. Motilor si in ultima zi de terapie nu m-am putut abtine sa nu intru la Kinder Cafe care era in capatul strazii. Am discutat despre educatie si ce le-ar placea mamicilor si copiilor sa.asculte. Eu tocmai auzisem despre tine si eram entuziasmata ca o fata tanara a cutreierat atat lumea si s-a intors cu bine ( adica nu a fost rapita, ranita grav sau cate se pot intampla in lumea asta) . Sigur copiii ar sta cu gurile cascate la Povestile Iuniei. Poate se plamadeste si o noua carte la adaptarea calatoriilor pentru copii , pentru a le creste entuziasmul apaticilor si dorinta de cunoastere jucausilor.
haha, cat de misto, da, se prea poate sa fi fost tu 🙂
interesanta ideea unei carti adaptate pentru copiii… cugetam la asta 🙂
te pup!!