Kung-Fu Panda a spus odată: “(ei) orbeau de la supra-expunere la pură măreţie!”. Exact asa m-am simţit cand am dat cu ochii de Iguazu Falls.

Autobuzul din Puerto Iguazu a luat cam 40 de minute şi atunci când am ajuns în parc, chiar dacă era inca devreme, parea ca va fi o zi destul de ocupata (cum era de asteptat intr-o sâmbătă). Trenul care te duce la diferitele locaţii din parc vine la fiecare jumătate de oră, aşa că am fost fericiţi sa prindem unul chiar înainte de a pleca. A trebuit să coboram la jumatea drumului şi sa luam un alt tren inspre Garganta del Diablo, dar timpul de aşteptare a fost suficient de lung ca sa preferam sa mergem pe jos cele 30 de minute pana la cea mai mare cascada din parc.

A fost o plimbare grozava, cu ultimele 10 minute pe un pod înconjurat de verdeaţă şi păsări. Am auzit galagia facuta de Gatul Diavolului inca de la distanţă, iar când ne-am apropiat am văzut (şi simţit) stropi de apă peste tot si ne-am aflat hipnotizati de maretia apelor cazatoare. Unii oameni purtau haine impermeabile, iar altii doar haine ude, dar toti erau la fel de fericiţi.

httpv://youtu.be/w8mc-VVbYE4

Am luat trenul înapoi inspre statia principală şi am pornit de acolo inspre locul de unde urma sa incepem plimbare cu barca. Cand am apucat pe Lower Trail am dat peste frumusete ce cu greu poate fi exprimata în cuvinte… tot ce vedeam in jur era verde luxuriant întrerupt de apele cazatoare, şi toate astea încoronate de curcubee perfecte. Nu mai vazusem niciodata atât de multe curcubee în acelaşi loc, şi cu siguranţă părea un scenariu desprins din basme.

M-am gândit atunci că dacă cineva mi-ar fi cerut să imaginez Paradisul, ar fi fost ceva in genul Parcului Iguazu. Singurele modificari ar fi fost poate niste cascade cu milkshake de capsuni in loc de… apa. Am pornit apoi impreuna cu Boca intr-o calatorie imaginara prin cascade de Chai Tea Latte si lapte de migdale, copaci de praline de ciocolata si… da, se poate ca ne era destul de foame.

Am ajuns la barca în jur de ora 1 şi ne-am pus repede vestele de salvare. Am primit apoi o geantă rezistenta la apa in care sa ne punem toate lucrurile si ni s-a spus că va fi destul de umed, astfel ca e indicat să avem pe noi cat mai puţine lucruri cu putinţă. Ei bine, cu totul ziua greşita pentru pantaloni lungi şi nici o haina de schimb. Ne-am dat pantofii jos şi am sperat!

Am pornit cu pompa înspre o cascada ce avea un curcubeu la picioare, si dupa indeajuns pozat ne-au sfatuit “Acum puneţi va rugam camerele in gentile sigilabile”. Ok, iata ca incepem! Căpitanul a apasat pe pedala (sau pe ce-o fi apasat) si … ce sentiment incredibil! Am fost uzi pana la piele in primele 5 secunde şi nu ne-am putut opri din ras şi strigate din toata inima. Apa imi venea direct în faţa şi la început am încercat sa o evit intorcandu-mi capul … după un timp insa am recurs la a-mi deschide braţele spre ea şi a o îmbrăţişa pe deplin. Chiar cu viteza mare, apa se simţea foarte delicata pe fata mea… si era chiar gustoasa!

httpv://youtu.be/p2SOJEx8Flw

Imediat ce am iesit din cascada şi am putut lua o gura buna de aer, ghidul nostru a strigat “Una mas, una mas” (inca una). Aşa că am intrat din nou pentru o altă rundă de palpitatii. Am repetat grozavia de inca două ori într-o alta cascada, şi pana acum deja nu mai aveam nici un petec uscat pe tot corpul. Am fost incantati, energizati, intineriti, si pur si simplu fericiti! Am decis ca a meritat cu siguranta, şi vă recomandăm mica aventura cu toata increderea!

Nu aveam deloc haine de schimb, asa ca ne-am mutat cat de repede într-un loc cu soare sa ne uscam. Pantalonii mei erau atât de uzi incat am recurs la a-mi purta eşarfa pe post de fusta. Am cumpărat ceva de mancare de la o cofetarie din parc (mancarea e foarte scumpa aici, asa ca daca esti cu buget limitat e mai indicat sa planifici un picnic), şi se pare că mirosea destul de bine, pentru ca destul de repede am ajuns sa luam prânzul împreună cu vreo 10 ratoni. Erau semne peste tot ce sfatuiau sa nu ii hranesti sau managai, asa ca ne-am abtinut de la aceste activitati, in schimb am vazut destul de multi oameni ce au ales să ignore sfaturile şi au fost apoi surprinsi când micile animalele au devenit agresive. Sunt prim suporter a ideii ca “unele reguli sunt menite să fie încălcate”, dar imi place sa-mi folosesc inainte bunul simt si judecata, pentru ca unele reguli chiar sunt acolo cu un scop:).

Am vrut să mai facem două lucruri in ziua respectiva: să luam o barcă pana pe o mica insula in mijlocul parcului (excursie inclusa în preţul de intrare) şi apoi sa mergem pe Upper Trail. Din nefericire pentru noi barcile spre insula nu circulau în ziua aceea pentru ca nivelul apei nu era corespunzator, asa ca am ramas cu traseul pe Upper Trail. Am pornit inspre acolo şi pe drum am trecut pe langa un petec de iarba verde ca-n povesti. “Hai, intinde-te pe mine”, ne-a soptit. Nu am putut rezista aşa ca am sfârşit in a trage un pui serios de somn acolo. La un moment dat vreo 15 ratoni au ieşit din pădure şi au îndrăznit să vină suficient de aproape de noi incat sa ne miroasa. Din nou nu le-am dat prea mare atentie, astfel ca s-au dus… si dusi au fost.

httpv://youtu.be/7X4tsiJH85Y

Era dupa ora 4 când ne-am îndreptat in sfarsit spre Upper Trail şi din nou nu am fost pregatiti pentru ceea ce am vazut. Am fost toti 3 de acord că e probabil cel mai frumos peisaj pe care l-am vazut in ultimele 4 luni … si am vazut o multime de locuri incredibile. Pana cand am ajuns acolo sus soarele se mutase deja pe cealaltă parte, asa ca am vazut cascadele în umbră. Sfatul nostru e sa ajungi sus cât mai curând posibil, chiar dacă asta înseamnă sa iei un prânz târziu sau sa sari peste puiul de somn de pe iarba. Vei fi fericit ca ai facut alegerea asta!

Cascadele pot fi vazute atat din partea Argentiniana cat si Braziliana, iar noi stiam deja ca cea Argentiniana ofera o interactiune mai intima cu apele cazatoare. Am fost atat de incantati de ziua petrecuta acolo incat nu am simtit deloc nevoia sa vedem si partea Braziliana. Asa ca nu am facut-o, şi în timpul convorbirilor ulterioare cu alţi turişti am concluzionat ca am luat decizia corecta. Dacă ai posibilitatea de a vedea ambele parti, cu siguranta fa-o pentru ca oferă perspective cu totul diferite. Dar daca din orice motiv esti limitat la una dintre parti, cu siguranta vrei să alegi partea Argentiniana!

httpv://youtu.be/Ph_3ydauYiQ

Ne-am incheiat ziua plimbandu-ne lejer înapoi inspre intrare pe ceea ce ei numesc Traseul Verde. A fost o plimbare din cele mai frumoase şi am reflectat la ziua pe care ne-a fost dat sa o traim. De asemenea am înţeles mult mai bine de ce cu ocazia primei ei vizite la Cascadele Iguazu, Eleanor Roosevelt a exclamat: “Saraca Niagara!”