După ce am petrecut noaptea în Puerto Montt ne-am urcat intr-un autobuz de dimineata inspre Ancud, primul oras de pe insula Chiloe, şi am ajuns acolo dupa miezul zilei. Am gasit-o pe Mimi şi casuta ei de oaspeti chiar vis-a-vis de autogara, şi după ce am verificat inca vreo doua locatii ne-am intors la Tia Mimi, impresionati cum fusesem de amabilitatea ei şi convinsi de pretul excelent – 5000 pesos pe noapte, inclusiv micul dejun. Cel mai mic pret platit pe cazare de cand in Chile.

Venisem in Chiloe în special sa vedem pinguinii şi sa experimentam viaţa relaxata dintr-un sat chilian din Sud. Cu ajutorul lui Mimi am aflat foarte curând că pinguinii nu mai erau acolo – devenise prea rece pentru ei, asa ca au migrat la începutul lunii. ‘Prea rece?’ am întrebat noi surprinsi. Crezusem întotdeauna că pinguinii sunt animale de vreme rece, dar da, inveti o gramada de lucruri noi când călătoresti! Se pare că cei mai multi dintre ei sunt animale de vreme caldă şi se mişca în funcţie de sezon. Împreună cu această informatie interesanta, ni s-a spus de asemenea ca am putea vedea pinguni mai la Sud de Patagonia, în jurul orasului Punta Arenas. Veste foarte buna pentru noi, pentru ca exact intr-acolo ne si indreptam!

Nu eram siguri cât timp să petrecem în Chiloe şi când sa ne urcam in autobuzul de 33 de ore inspre Punta Arenas. Ajunsesem acolo in Joia Mare asa ca în cele din urmă am decis sa petrecem sarbatorile de Paste liniştiti impreuna cu Tia Mimi, şi sa începem calatoria inspre Sud luni dimineata.

 Cand ne cazasem o întrebasem pe Mimi dacă putem găti la ea in bucatarie. A petrecut 10 minute explicandu-ne de ce regulamentul nu permite, si apoi a petrecut următoarele patru zile gătind pentru noi aproape de 3 ori pe zi, cu ingrediente ei. Ne-a spălat hainele, ne-a arătat poze cu festivalurile locale, ne-a explicat tradiţiilor locului, ne-a ajutat sa ne concretizam planurile de calatorie si a avut în general atat de multa grija de noi, incat am simţit că am aterizat în casa matusii perfecte. Când am plecat, ne-a dat fiecaruia cate un cadou: o caciula tricotata de ea insasi. Nu ne-a venit a crede cat de multa dragoste, grija şi bunătatea pot exista într-o singură persoană.

Am fost încântaţi sa petrecem Paştele într-o ţară ‘foarte’ catolică şi într-un loc rustic, si mai ales de ideea de a participa activ la sărbătoare şi a experimenta direct credinţele şi tradiţiile chilene. In Vinerea Mare avea loc o procesiune ce culmina cu o Liturghie la biserica din centrul oraşului. Vremea a fost destul de amabila (lucru special de altfel, pentru ca a plouat 60% din timpul cat am fost în Ancud), astfel încât Silviu şi eu nu am ratat ocazia să ne alăturam multimii (Boca a rămas acasă pentru o lecţie de spaniola cu Mimi). Nu suntem catolici, insa ne-a placut grozav de tare sa fim parte din procesiune, şi am fost incantati ca am decis să luam parte.

Am petrecut marea parte din cele 4 zile in interior – nu ne-am fi trimis nici macar duşmanii afara pe vremea respectiva. Pe langa ploaie era si un vânt puternic, şi în fiecare noapte mergeam la culcare în ceea ce părea a fi un concert de sunete înfricoşătoare de furtună. Prima noapte Tia Mimi ne-a avertizat să ne întoarcem în casa inainte de ora 18, pentru ca au fost anunţate vanturi puternice – de la 90 pana la 120km/ora. ‘Dar asta e normal pe aici in perioada asta’, a spus ea. Am dat din cap şi ne-am straduit să zâmbim. Aveam sa ne intoarcem inainte de 6 cu siguranta!

Ziua de Paste a fost prima zi însorită de care am beneficiat in Chiloe, şi am profitat de asta pentru a iesi putin in oras. Am luat micul dejun impreuna si am ciocnit ouale pe care le vopsisem cu o zi inainte in coji de ceapa. Tia Mimi a fost foarte incantata sa invete din obiceiurile altor culturi, si ne-a pus o multime de intrebari la care am fost mai mult decat bucurosi sa raspundem. Apoi am mers la biserică cu localnicii, am facut niste cumparaturi pentru urmatoarele 2 zile ce urmam sa le petrecem in autobuz, şi am încheiat ziua urcand pe un deal din apropiere, cu vedere panoramica asupra orasului si imprejurimilor. Grozava idee!

Ne-am trezit la 6 a doua zi şi i-am spus la revedere gazdei noastre speciale. Dacă ajungeti vreodată in Ancud, asiguraţi-vă că treceti pe la ea. Vă va trata cu toată dragostea pe care v-o puteţi imagina!