“De unde ai bani sa calatoresti, Iunia?” vine mereu inspre mine intrebarea ca un tavalug, din toate directiile. In timp ce intrebatorului ii vin in minte o multime de variante de surse de bani, unele mai buclucase ca altele, mie imi vine in minte o singura propozitie.
“Am, ca nu beau” e o replica pe care-l aud demult pe tata dand-o la fel de sugubat, indiferent de intrebarea care ii e adresata. “Tatuca, de unde ai camasa asta inflorata?”, “Am, ca nu beau”. “Ai bani marunti sa platim la tanti?” “Am, ca nu beau”. “Ai cincizeci de bani sa luam caruciorul de cumparaturi?” “Am, ca nu beau”.
Doar de curand m-a lovit adevarul acestor vorbe, si semnificatia de dincolo de gluma.
Am, ca nu beau
(a nu se intelege ca nu pun gura pe alcool, ci ca beau cu masura, ca la recomandarea doctorului 🙂 ). De acolo am bani sa calatoresc.
Si ca nu fumez, nu joc la loto si nici la pariuri, nu-mi construiesc existenta in jurul gadgeturilor misto, hainelor de super firma, petrecerilor de fitze si pierderii timpului la mall. Nu dau bani nici pe solare, nici pe reviste de super fashion, nici pe pilule care sa ma umfle sau dezumfle, dupa caz si preferinta. Nu dau bani nici pe bauturi artificiale si scumpe, nici pe produse extra prelucrate si rafinate, toate importate de prin tari si de la companii care rad de dau pe spate de usurinta cu care isi manipueaza cumparatorii. Si, mai ales, nu dau bani pe medicamentele menite sa “repare” tot raul pe care mi l-am facut cu mana mea, dand bani pe toate cele de mai sus.
Nu aveam nevoie de cei patru ani de economie ca sa invat o ecuatie extrem de simpla a banilor: ai bani in exces daca ceea ce cheltui e mai putin decat ceea ce castigi. Deci daca imi doresc sa am bani in exces la sfarsitul lunii, trebuie:
a) sa fac mai multi bani,
b) sa cheltui mai putin.
Una din doua. Sau ambele la un loc. Unii oameni, sunt sigura ca ati observat cu totii, oricati bani ar face, la sfarsitul lunii tot nu au bani. Atunci e, zic eu, de preferat sa se consulte punctul b).
Mie mi s-a schimbat dramatic situatia acelui punct b) in momentul in care am inceput sa port cu mine intrebarea “Am NEVOIE de acest lucru?”, urmata de intrebarea “Am CU ADEVARAT nevoie de acest lucru?”. Instataneu, cheltuielile mele s-au injumatatit.
Ce m-a ajutat mult a fost constientizarea notiunii de “consumerism”, si a faptului ca obiceiurile mele de cumparare erau slugile campaniilor de marketing ce ma bombardau in fiecare clipa, si nu a propriei mele judecati si, mai ales, a propriilor mele nevoi.
Constientizarea diferentei dintre “vreau” si “am nevoie” a fost de asemenea o piatra monumentala. La acele lucruri despre care stiam ca nu am nevoie, dar totusi le vroiam, mai adaugam o intrebare “Imi face bine?”. De majoritatea datilor, plecam fara a le pune in cos.
Iar despre acel “vreau” care ne suge unori de toata seva si energia (ca sa nu spun de toti banii), am observat ca dupa ce am terminat cele zece zile de Vipassana, meditatia budista in tacere, acel “vreau” m-a mai slabit, mi-a mai dat o pauza, m-a lasat putin sa vad cum e sa traiesc viata fara a fi intr-o stare permanenta de dorinta. Si vai, dar vai cat e de dulce viata intr-o astfel de stare! Si vai, dar vai cat timp, energie si bani am “castigat” de cand nu mai “vreau” lucruri! Si vai, dar cat de multa liniste, pace si bucurie pot sa am in fiecare moment in care nu “vreau” nimic! 🙂
Mi-am dat seama, din fericire, destul de devreme ca banii nu au nici o legatura cu calatoritul. Calatoritul, ca absolut orice altceva in viata, are legatura cu prioritatile, cu deciziile si cu alegerile. Astfel ca eu calatoresc pentru ca asta am decis sa aleg ca si prioritate in viata mea.
Si-atat. 🙂
Foarte dragut textul – exprima intr-un mod foarte limpede raspunsul la o intrebare aparent tare complicata (pentru cei care nu stiu inca raspunsul).
Am vazut link-ul spre text pe facebook la cineva din lista si eram curios daca raspunsul tau se potriveste cu al meu. Si se cam potriveste, chiar daca eu n-am ajuns inca atat de selectiv in privinta a ce pun in cos (vorba vine 😀 ) Dar asta le mai spun si eu oamenilor cand ma intreaba – ca nu-i nevoie de fapt de asa multi bani cum ar crede si ca uneori e de ajuns sa reduci cheltuielile. Iar la asta se poate lucra poate mult mai usor decat la cresterea veniturilor :))
Excursii frumoase in continuare!
multumesc, Ioan, ma bucur ca se potriveste 🙂 Calatorii frumoase si tie!:)
Bine zis 🙂
Am stat luni bune plecati pe te miri unde, dar asta a costat. Banii au venit pentru ca, asa cum spui, nu avem tabieturi. Al meu a renuntat la fumat acum 5 ani (in urmatorul an, pe banii pe care nu i-a mai dat pe tigari, ne-am dus 2 saptamani in Croatia). Acu’ un an si ceva s-a lasat de cafea (a observat ca e hipertensiv). Eu nu m-am impacat cu astea niciodata, deci nu se pune problema.
Cheltuim cu CAP, ne luam ce trebuie si cam atat. Punem bani pentru calatorii, punem bani pentru viitor (copi, pensie etc.). Traim foarte decent (zicem noi, ca nu ne lipseste nimic), dar nu ne dam in stamba nici in restaurante zilnic si nici nu ne schimbam ‘bulectricele’ imediat ce apare ceva nou.
Of ma Iunia, si din pacate sunt atat de multi oameni ingusti la minte.
De aia spun mereu ca tarisoara noastra e o comoara insa unii oameni ne fac de rusine peste tot
si in tara si in afara.
Stii tu, au americanii o vorba:
You can always take the bad guy out of the ghetto
But you can never take the ghetto out of the bad guy 🙂
Si ar mai fi si vorba aia, Dumnezeu da fiecaruia nu numai ce merita dar si cat cere.
Daca unii nu vor mai mult normal ca vor ramane la nivelul la care sunt pe viata.
Si eu ma lovesc de aceeasi ipostaza: ‘vai ce norocoasa esti ca traiesti frumos, calatoresti mult si iti indeplinesti toate visele.
Dupa cum ai scris si tu f. bine si frumos in cartea ta, se munceste pt a ajunge aici dar in primul si in primul rand trebuie sa iti doresti tare, tare de tot iar prioritatile tale sa fie clare.
Nici eu nu am vicii.
Insa pot spune ca sunt dependenta de calatorii, de a invata mereu lucruri noi,voluntariat, de limbi straine, mai nou de pian.
Sunt sigura ca sunt mult mai multi aceia care au inteles cu adevarat mesajul tau, iar cei care inca mai au dubii undeva acolo stiu ca e mult mai frumos sa traim cu totii o viata sanatoasa si libera.
“Sunt sigura ca sunt mult mai multi aceia care au inteles cu adevarat mesajul tau, iar cei care inca mai au dubii undeva acolo stiu ca e mult mai frumos sa traim cu totii o viata sanatoasa si libera.” Amin, draga mea!:)
Iti multumesc pentru ganduri!
Foarte adevarat, Iunia! Si noi, ca familie, ne intrebam de fiecare data cand vrem sa cumparam ceva daca avem cu adevarat nevoie de lucrul respectiv. Si, evident, de cele mai multe ori raspunsul este nu:-)
cand eram mica mai auzeam prin piete poezii creative de-ale vanzatorilor – “Nu da banii pe prostii, ia banane la copii”. Nu-i asa ce frumoasa e viata cand nu dai banii pe prostii ?:)
Ai dreptate cu ce ai scris, Iunia. Desi pe mine ma mai ia cateodata valul la cumparaturi (mai ales la alea online!). Poti calatori si cu bani putini, daca esti flexibil si stii cum sa gasesti o oferta buna. Si cine zice ca trebuie musai sa calatoresti in strainatate? Ei, ca noi visam la destinatii mai exotice, asta-i alta treaba. Poti merge in Romania la munte, intr-o drumetie, intr-un oras pe care nu l-ai vizitat pana acum. Poti calatori pe banii altora, ca voluntar, misionar, jurnalist, in deplasari de serviciu, poti calatori pe credit… Daca iti doresti cu adevarat asta. Pana la urma, e o chestiune de prioritati.
Nu cred ca solutia e sa stai cu mainile incrucisate, chiar atunci cand nu ai un venit. Poti sa incerci sa faci ceva sa gasesti o sursa de venit – dintr-un hobby, dintr-o colaborare, dintr-un proiect. Poate nu merge o luna, doua, un an, dar pana la urma, daca te implici 100%, tot iese ceva. Banii nu pica niciodata din cer. E drept, unii se nasc in puf, altii nu, dar nimeni nu e condamnat pe vecie sa moara sarac, la fel cum nimanui nu i se garanteaza pe vecie bogatia… Au fost miliardari care au pierdut totul si au luat-o de la zero, vezi cazul Donald Trump.
Sunt inca zboruri low-cost sub 100 eur spre mai multe destinatii din Europa, poti sta cateva zile la rude, la prieteni, in hosteluri, chiar in gazda la straini. Poti dormi pe plaja sau intr-un cort. Poti manca cu 2-3 euro, chiar daca nu la restaurant. Sunt atatea atractii GRATUITE care pot fi vizitate in toate orasele lumii! Solutii exista, dar trebuie si un pic de bunavointa ca sa le gasesti.
iti multumesc din suflet, draga mea, ca ai spus tu ceea ce eu am obosit sa tot spun.
sper sa citeasca toti cei care au nevoie sa vada.
imbratisare!!
Super articolul pe care l-ai scris.
Ma bucur ca ai dat adevarul pe fata si sper ca multi sa ia exemplu de la tine. Pacat ca in ziua de azi tot mai multi oameni nu pun in balanta fiecare lucru care le este util si se repezesc inainte fara vreun folos si fara sa gandeasca. Sunt de acord cu tine ca prioritatea noastra ne defineste ca oameni si arata tuturor exact asa cum suntem: maturi sau imaturi.
Sincere felicitari!
ma bucur ca ai rezonat, Andreea 🙂
Ce articol frumos 🙂 o sa tin minte replica tatalui tau si cred ca o s-o aplic si eu. Ma confrunt si eu cu aceleasi intrebari stupide inainte sa plec intr-o excursie sau cand ma intorc din vreuna, incat am inceput sa nu mai zic cand si unde plec. Imi place reactia colegilor de munca cand le zic ca imi iau liber intr-o anumita perioada si ei ma intreaba: Cum, iar pleci? Dar nu ai fost intr-o vacanta, ce iti mai trebuie? Unii cred ca merg pe banii lor poate :)))))
Poti face excursii si cu bani putini. Un exemplu clar, 2 bilete pt Italia ne-au costat la un moment dat sub 50 Euro, iar Belgia am avut sansa sa o vizitam pt ca ne-au mai ramas bani din excursia avuta anterior in Franta, am cheltuit mai putin decat am bugetat.
Tu calatoreste in continuare si incanta-ne pe noi astia care citim cu drag pe unde ai mai fost si ce e de vazut in acele locuri 😉
iti multumesc, Elena, pentru ca ne-ai impartasit ca si pentru voi se poate. E nevoie sa spunem asta cat mai multi cat mai des cat mai peste tot 🙂 Calatorii minunate!!
ia uite, ce link am primit eu azi! Pentru cei ce cred ca eu traiesc in la-la-land, va invit sa cititi si despre altii 🙂
http://www.cyfer.ro/blog/2013/07/27/din-ce-traiesc-in-asia-de-sud-est/
Si pe mine ma intereseaza aceasta perspectiva, de a fi liber si de a cheltui cat mai putin..Problema e ca lucru imi ocupa cel mai mult din timp si din energie..Intrebarea mea, naiva, daca mi-as da demisia si n-as mai avea niciun venit, nu as mai avea ce cheltuieli sa reduc..Nu stiu ce job as putea avea care sa nu-mi solicite atata timp si efort dar care totusi sa-mi ofere un minim de cheltuieli. Eu, personal n-am gasit nici o solutie..
felicitari pentru atitudine..un exemplu !
Acum cateva zile facusem un calcul cat economisesc pe an daca cumpar lapte de 1,5% in loc de 3,5%. Iesise 150$ si deja ma gandeam pe unde o sa calatoresc cu ei:D. Prietena psiholog a fratelui meu m-a facut nebun. Da, e nebunesc sa tot calatoresti..
:)))) foarte misto!!
E nebunesc rau, asa-i clar!!
Drumuri bune iti doresc, pe oriunde te poarta cei 150 de dolari! 🙂
Conteaza pe cei dai bani draga cand calatoresti oriunde fie ca mergi o zi la munte su in alta tara. Bineinteles ca daca vrei sa stai la hotel de cel putin 3 stele, sa mananci la restaurant si alte destea vei cheltui multi bani. Ideea in calatorii e sa te bucuri de ceea ce vezi, de experienta, de oameni. Pacat ca sunt prea putini care inteleg asta. Iunia esti superba