Maria mi-a scris intr-o zi de martie, pe la mijloc. Tocmai din Tulcea mi-a scris, nici macar din municipiu, ci dintr-o localitate micuta din judet. Si mi-a spus ca a ajuns cumva, intr-un fel, pe site-ul meu, si ca ar dori si ea doua exemplare din cartea “Prin lume, spre mine”. Una pentru ea si, cel mai important, una pentru prietena ei, Luminita.

Astfel ca doua carti au plecat spre Maria intr-o zi de vineri, de dimineata. Cand sa le achite, Maria le-a achitat cu varf,  peste cat era pretul de fapt. Cand i-am atras atentia, raspunsul ei a fost “Daca a fost putin peste taxa de expediere nu-ti face griji, doar cumpara o floare frumoasa ca fiind din partea mea”. Mi s-a parut deosebit gestul Mariei, si am asteptat momentul potrivit pentru a cumpara floarea potrivita.

Azi am gasit-o. E o batranica, pe-o margine de drum, langa o gura de metrou. E o zi ploioasa, ea sta jos, in fata ei o plasa pe care sunt asezate cateva buchete de zambile. Roz, cate o pata mov pe ici pe colo. Prin fata batranicii trec oameni de toate culorile, in principal gri, negri, maro. Toate culorile par la fel de ocupate. La fel de pierdute in ganduri si rutina. La fel de absente la prezenta batranicii.

Stiu instantaneu ca ea e, si ca la ea e floarea mea din partea Mariei. “De la dvs din gradina sunt florile?” o intreb dupa ce ma las si eu la nivelul bunicii asezate pe trotuar. “De la mine din gradina sunt, cum sa nu” raspunde ea ca si cum acela ar fi fost singurul raspuns posibil. Ii spun ca doresc si eu sa cumpar o floare, dupa care o intreb daca imi da voie sa ii fac o fotografie. “O prietena mi-a spus sa-mi cumpar o floare din partea ei, iar eu as dori sa-i arat ca mi-am cumparat-o. Si as dori sa va fac o poza, daca imi dati voie, sa i-o trimit”. Batranica da din umeri. Nu stiu ce inseamna asta, asa ca o intreb din nou. Batranica da din umeri din nou. “Cum doriti”, ingana ea. Click. “Alegeti pe oricare”. Pac, pun ochii pe mov. “Va multumesc mult de tot”, spun in timp ce ii platesc batranicii echivalentul a cinci buchete. “Mult de tot”.

Batranica se uita la mine stupefiata. Nu stie cum sa reactioneze. Nu pare sa inteleaga ce se intampla. Eu zambesc, multumesc din nou, si plec.

Maria. Batranica. O floare la pret de cinci buchete. Un zambet. Inima mea transformata. Din nou.

Iti multumesc, Maria, ai provocat multa bucurie azi. Multa bucurie.