“Andra, sunt aici, dar nu vad nicio sala”.

“E la parter, unde esti?”

“E pustiu aici, am urcat la unu”.

“Ah, nu, esti in corpul A, trebuie sa ajungi in corpul B. Haide ca te astept afara, sunt deja cu Cipi aici” zice Andra, in timp ce afara vantul ameninta sa ne ridice pe sus si sa ne crape cu bataia lui obrajii rumeni si reci.

“Nu obisnuiesc sa fac asa ceva”, ne marturisise Andra cu o seara inainte, intr-un mic local cu muzica in surdina si miros de pizza, unde ma dusesera ea si sotul ei, Radu. “Citesc multe bloguri de calatorii, dar nu obisnuiesc sa le scriu oamenilor asa cum ti-am scris tie acum doi ani de zile. O singura data cred ca am mai facut-o. Dar la tine, nu stiu, citeam si citeam si la un moment dat mi-a venit asa, un gand, ca eu trebuie sa-i scriu fetei asteia. Si ti-am scris. Iar tu mi-ai raspuns cu atata entuziasm si deschidere, m-a surprins’.

Asa ne-am cunoscut noi, eu si cu Andra, cand ea m-a invitat sa scriu un guest post pentru site-ul ei de calatorii, www.consiliervacante.ro. Si de-atunci am tinut legaturi virtuale, pana saptamana aceasta, cand ne-am vazut in sfarsit si live.

Tot planul de a face o lansare la Sibiu a inceput intr-o dunga, in timpul unei discutii virtuale cu Cipi, dragul de om cu care am facut oarece ong-istica impreuna pe cand eram studenti la Timisoara. Cipi s-a intors la Sibiu, in urbea natala, acum cateva luni, si vroia sa puna si el mana pe carte. Credea ca si unii dintre prietenii lui ar fi interesati.

In aceeasi perioada mi-a scris Andra, dupa multe luni de cand nu mai povestiseram. Vazuse ca “Prin lume, spre mine” e gata sa-si cunoasca cititorii. Daca n-am nimic impotriva, ar scrie si ea pe site despre carte. Eu de unde sa am ceva impotriva, desigur. Asa ca a scris, iar de acolo planul cu lansarea la Sibiu a curs natural. Andra l-a implicat pe sotul ei, Radu, si pe colega ei, Ioana, care m-a invitat si la o mica poveste cu studentii ei, la Jurnalistica. Cipi a implicat-o pe Adina, iar apoi pe Catalina, Titel, Miha si Alex, si uite-asa s-a intamplat ce-a fost sa se intample nu numai luni la biblioteca Astra din Sibiu, dar si in zilele de mai apoi, in care am cunoscut minunatii de oameni si am invatat unii de la altii mult si frumos.

Despre lansarea in sine nu are nici un rost sa mai scriu eu, pentru ca a scris Liliana atat de frumos, si de emotionat, si de frumos si de emotionant, incat orice-as scrie eu n-ar mai avea sens.

Liliana incepe asa:

“Am păşit în sală timid şi de când am păşit, Iunia m-a întâmpinat cu un zâmbet larg şi doi ochişori vii şi magnetici. Ceea ce ar spune maeştii icebreak, căci de unde eram uşor stânjenită, m-am încălzit instantaneu păşind rapid în pielea mea.”

Apoi continua:

“În câteva minute, m-am deschis complet, renunţând la orice gând venit din sfera mentală şi abandonându-mă din toată inima întâlnirii ce urma. (…) Am ascultat, nu doar cu urechile, ci cu fiecare respiraţie şi bătaie a inimii. Asta până când mi-au dat lacrimile …”

Si continua aici.

Eu ii multumesc Lilianei, si micutei Irina, si Andrei si lui Cipi, si lui Radu, si Adinei si Mihaelei, si lui Titel si lui Alex, si Emiliei si lui Victor, si Catalinei, si lor, lor tuturor care au infruntat vantul luni dupa-masa si-au sezut la o poveste cu mine, si viitorilor jurnalisti, actualmente inca studenti, ce m-au interogat o ora incheiata, si lor, lor tuturor pe care i-am cunoscut in oraselul mic dintre munti. Au fost niste zile minunate, si intalnirea cu fiecare dintre voi si-a lasat amprenta in mine.

Va multumesc!!

Cu Simona, pe care m-am bucurat sa o cunosc live

si desigur, cu pozasa noastra, draguta de Catalina 🙂

Ah, si dupa lansare, Liliana a ajuns acasa, si-a creat atmosfera si-a citit cartea din scoarta-n scoarta, pana nu a prins-o lumina zilei de marti. Iar apoi ne-a impartasit gandurile ei despre cele 293 de pagini citite (cum s-ar zice in limbaj din domeniu, a scris o recenzie). Pentru care ii multumim! 🙂