O data ajunse acolo ne-am cazat intr-un hostel* nu foarte ieftin, dar venit cu recomandari (clatite la micul dejun si o bere gratis la cina, nu peste tot intalnesti asemenea tratament), si am petrecut prima noastra zi in capitala Boliviei… in pat! Eu avusesem ceva deranjamente de stomac si ceva raceala pentru o saptamana inainte de a pleca inspre La Paz, dar numai bine s-au potolit la timp. Eram chiar in proces de citire a unei carti despre cum sa te tratezi cand esti bolnav, si cum medicamentele ar trebui sa fie ultima optiune. Asa ca am urmat sfaturile din carte si mi-am lasat corpul sa-si foloseasca inteligenta – odihna la pat si hidratare, si iaca nene ca a functionat fara pilule:). Deci eu eram din nou pe picioare, in schimb de indata ce am ajuns in Bolivia, Boca a cazut ea la pat. Solidaritate sa fi fost? Momentul nu ne-a parut deloc potrivit, dar ce sa-i faci, cand vine vremea, vine vremea. Asa ca singurul loc unde am mers in seara respectiva a fost barul hostelului, unde am primit o bere gratis – cea neagra merita cu adevarat!
A doua zi Boca s-a simtit mult mai bine, asa ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa schimbam hostelul (clatitele fusesera reci si noi nu foarte entuziasmate de ele) si ne-am mutat in La Carretera**, unde am primit o camera dubla pentru acelasi pret ce-l platisem pe un pat intr-un dormitor de 8 in Adventure Brew. In plus, proprietara e un personaj cu totul incantator!
Preocuparea noastra principala in La Paz
Dupa ce ne-am cazat, am pornit putin la explorat de oras – am gasit in cartea noastra magica o plimbare ce ziceau ei ca dureaza in jur de 3 ore. Patru zile mai tarziu, am terminat-o. Si asta pentru ca a intervenit un element neasteptat in ecuatie – cumparaturile! Deja pana la ora asta ne cam facusem in minte planul ca Bolivia va fi ultima noua tara vizitata, asa ca ne-am gandit ca e ok sa ne dam putin liber la cumparaturi. Ceea ce parea cu totul rezonabil in special pentru ca in ultimele 8 luni nu cumparasem nimic altceva decat sosete ca sa nu ne degere degetele in Patagonia. Nu ne puteam lua ochii de la tot soiul de articole crosetate din lana de alpaca (una dintre cele mai fine si calduroase lani din lume), de la bijuteriile de argint ce-ti furau cu totul privirea (si mintile, daca tot e sa vorbim drept), de la picturile superbe Andine… si de la alte cate si mai cate. Asa ca am inceput timid cu niste cumparaturi in prima zi: o bluza de alpaca, o fustita, o pereche de sosete, o caciula, o pereche de cercei. Cand am ajuns acasa nu ne mai incapeam in piele de bucurie – primele noastre cumparaturi in 8 luni de zile!! Nu e gluma aici, intr-un final ne curge sange de femeie prin vine!
A doua zi am pornit cu gandul sa terminam turul inceput in ziua anterioara. Am mai avansat putin, dar nici vorba sa-l sfarsim pentru ca ne-am blocat din nou la cumparaturi. De data asta nu a mai fost „timid”, ci ne-am dat dezlegare la a achizitiona mai tot ce ne-a facut cu ochiul. Era ca si cum ne pusesem in cap sa recuperam ultimele 8 luni intr-o zi! Cata nebunie!
Planuri esuate – nimic nou
A treia zi am zis ca asa nu se mai poate, asa ca ne-am cumparat un bilet de autobuz inspre Potosi, locatie ce ne fusese recomandata in special pentru vizita la minele dinauntrul Muntelui Bogat. In zilele respective erau greve si proteste pe multe dintre drumurile nationale, si stiam ca in zilele precedente nu se putuse merge la Potosi din La Paz din cauza asta. Dar la ora 2 cand noi ne-am cumparat biletele ni s-a spus ca nu e nici o problema, au gasit drumuri ocolitoare si autobuzul pleaca la ora 20. Desigur ca la ora 19.30 cand am ajuns acolo – stupoare! „Nici un autobuz nu iese spre Potosi din cauza protestelor de pe drumuri”. Grozav, din nou nu ne incapeam in piele de bucurie! „Pai de ce ni s-a spus la ora 2 ca s-au gasit drumuri ocolitoare??” Nimeni n-a fost in stare sa ne dea un raspuns concret. Sau macar un raspuns de orice fel. Am hotarat imediat sa ne schimbam planurile si sa mergem spre Uyuni in schimb, la desertul de sare, dar din pacate toate autobuzele inspre acolo plecasera la ora 19 sau 19.30.
Ghinion! Ne-am luat bilete pentru a doua zi spre Uyuni, si am petrecut timpul cu care ne-am gasit in plus… la cumparaturi! Tot nu-i negrul atat de negru in final 
httpv://youtu.be/KnAE9ps-5mc
Ce ne-a placut in La Paz (in afara de magazine si buticuri)
Un lucru ce ne-a placut tare in La Paz si pe care il recomandam cu caldura este Muzeul de Coca, aflat exact in mijlocul districtului de cumparaturi – probabil de aia am reusit sa-l vizitam doar in ziua a patra ahahaha. Coca e o planta pe cat de traditionala culturii Andine, pe atat de controversata. E planta din care se face cocaina, dar in acelasi timp e o prezenta atat de importanta in culturile indigene incat acesti oameni nici nu pot concepe sa traiasca fara ea. La sfarsit de ani ´80, guvernul USA a oferit Boliviei, Peru si Columbiei sa ii ajute cu eradicarea culturilor de coca ca parte din razboiul impotriva drogurilor. Pe cand Peru si Colombia se folosesc inca de acest „ajutor” (fara ca asta sa insemne ca functioneaza atata de bine incat aceste doua tari sunt 100% „curate”) cu Bolivia nu a mers totul atat de lin precum se spera. Astfel ca in ziua de azi o mare parte din culturile de coca sunt ilegale… si problema nu pare a avea o solutie usoara, rapida si sigura.
Asigura-te ca iti acorzi cel putin o ora pentru a vizita muzeul, pentru ca ti se va da o cartulie destul de consistenta de parcus, cu informatii fascinante (cum ar fi ca, pana in 1929, Coca-Cola inca avea cocaina in compozitie).
Un alt loc ce ne-a fost recomandat cu caldura este un restaurant vegetarian pe numele de Namas Te. E pe strada Zoila Flores la numarul 1334 , nu extrem de usor de gasit, dar nici imposibil. Au meniuri zilnice pentru 20 Bolivianos, dar se epuizeaza inainte de ora 2, asa ca e o buna idee sa ajungi acolo inainte. Savuros!!
Turul de trei ore pe care am reusit sa-l terminam in patru zile a incluse piaţa si biserica San Francisco (ce se află la poalele districtul comercial), Piata Neagra, Piata Vrăjitoarelor (unde vei putea gasi tot felul de ierburi şi articole utilizate pentru ceremonii, precum şi fetuşi de lamă, pentru cazul în care ai ramas in pana de idei pentru cadouri) şi vreo doua alte piete si muzee – toate lucruri frumoase de vazut, şi prilej de o plimbare plăcută prin oraş.
Cum ne-a parut La Paz
Adevarul fie spus, nu am fost foarte impresionate de La Paz – daca nu ar fi fost stomacul Bocai, cumparaturile si intarzierea cu autobuzul, probabil am fi considerat 2 zile petrecute acolo mai mult decat suficiente. Auzisem multe desre Bolivia, cum e atat de diferita de restul Americii de Sud, atat de autentica, cruda, inghetata in timp. Cum oamenii sunt deosebiti, calzi, deschisi. Din nou adevarul fie spus, noi nu am gasit mai nimic in Bolivia ce nu intalnisem inainte in Peru, cel putin in Valea Sacra. Mamachas in tinutele traditionale, mancare vanduta la colt de strada, indivizi si individe (ceea ce pentru noi a fost cu adevarat socant) pentru care intreaga lume e o toaleta etc. E drept ca in Lima toate astea nu se intalnesc, pe cand in La Paz sunt foarte prezente, dar ca si comparatie cu Valea Sacra chiar nu am simtit mare diferenta.
Ce ne-a placut in La Paz a fost cat de ieftin era totul, de la mancare la cumparaturi la sucuri naturale de fructe vandute in strada pentru 30 de centi paharul. Ne-a placut diversitatea, de la zone cu cladiri noi si pretentioase, la strazi mai mult decat dubioase, la piete traditionale unde poti gasi orice de la frunze de coca la fetusi de lama si alte minuni sperietoare pentru tot felul de ceremonii. La Paz a fost probabil orasul unde am mancat cel mai des in restaurante aratoase, pentru ca totul era atat de ieftin incat ne era greu sa nu ne rasfatam – aprox 3 dolari pentru un meniu de pranz cu supa, felul doi si bautura. Per total, am gasit multe lucruri bune in La Paz, dar daca ar fi sa alegem intre a petrece timp acolo sau in Peru, cu siguranta am alege Peru .
Intalnirea cu Noemi, creierul din spatele Pedagooogiei 3000
Unul dintre principalele motive pentru a merge in La Paz a fost sa ne intalnim cu cineva ce ne putea da mai multe informatii despre Pedagooogia 3000. Am sunat in prima zi la numarul de pe website si nu mica ne-a fost mirarea cand ni s-a spus ca Noemi Paymal, cea care a dezvoltat conceptul si a scris cartea, se afla in La Paz in zilele respective (eveniment destul de rar pentru ca e mai mereu plecata intr-o calatorie sau alta) si e dispusa sa ne intalneasca. Grozav de entuziasmate, am facut cunostinta cu Noemi intr-o dimineata devreme in libraria ei preferata, si am petrecut mai multe de doua ore povestind, impartasind, bucurandu-ne. Ne-a povestit despre invitatia pe care a primit-o de la o universitate din Bucuresti in luna iunie, si despre cum a gasit in Romania o mai mare deschidere la ideile impartasite decat in toata Europa. Si o „foame” mistuitoare pentru o educatie mai buna, una potrivita mileniului trei. Pe mine m-a facut extrem de fericita tot ceea ce am auzit – educatia fiind un sector pe care ma voi concentra o data intoarsa acasa, e grozav de stiut ca deschiderea e prezenta si oamenii doritori de schimbari in mai bine in acest domeniu.
Ne-am despartit de Noemi cu certitudinea ca a noastra colaborare de-abia incepe .
Destinatia urmatoare – Uyuni si fincredibilul desert de sare!
* Adventure Brew – la 5 minute de autogara, preturi pornind cu 49 Bolivianos si depinzand de cladire (au doua cladiri) si de numarul de paturi in dormitor. Cu wi-fi (ce nu ajunge in camere) si mic dejun cu clatite.
** Pe strada Yanacocha, perpendicular pe strada Sucre. 25 Bolivianos pe noapte, cu wi-fi.
