Temazcalul e un fel de sauna.

Ceea ce aveam noi să facem în acea zi era ca un Temazcal, ne-a spus Paloma, dar cu o mare diferenta: totul avea sa fie făcut din inimă, cu nimic altceva decât dragoste, si cu scopul de vindecare holistica – fizica, mentala, emotionala si spirituala. Temazcalul e practic recrearea unui uter, uterul Mamei Pamant, iar ceremonia făcuta in el e un simbol al renaşterii. Constructia are forma unui cort rotund şi se poate face din lut sau tufisuri acoperite cu piei de bou, apoi pături pe partea superioară. Are o gaură destul de mare în mijloc, unde sunt puse una cate una pietre mari fierbinti ce urmeaza sa creeze temperatura ridicata.

Pregătirea – focul

Acest Temazcal urma să fie destul de special, pentru că era doar pentru femei. Am început pregătirea prin aprinderea focului ce urma sa incalzeasca pietrele. Am aranjat 2 straturi de lemne şi apoi fiecare am luat o piatră mare dintr-o gramada pregatita de Paloma, am tinut-o aproape de inima pentru un timp impartasindu-i toate intenţiile noastre si cerându-i să ajute la îndeplinirea lor. Paloma a numit pietrele “Bunici”, pentru că in cele multe sute de ani de viata pe planeta Pământ au adunat atât de multa înţelepciune, amintiri şi informaţii. Aşa că le-am cerut să ne ajute sa ne amintim, sa vindece, sa binecuvinteze. O parte din pietre fusesera aduse din Saqsaywoman, un locas foarte special pentru Incasi, astfel ca erau incarcate de energie puternica si multa intelepciune.

După ce fiecare dintre noi am facut lucrul asta, am pus pietrele pe lemnele aranjate anterior şi am folosit restul lemnelor pentru a construi o piramida în jurul lor. Paloma a aprins focul şi in urmatoarea oră l-am urmărit pe Bunicul Foc facandu-si frumos treaba, in timp ce 20 de voci  de femei ii cântau cu dragoste:

“Abuelito Fuego, calienta, alimenta, nutre mi alma”

(“Bunicutule foc, încălzeste, alimenteaza şi hrăneste sufletul meu “)

Intrarea in Temazcal si instructiunile pentru a “supravietui” inauntru

Când aproape toate lemnele au ars, ne-am pregătit sa intram în Temazcal – unele in costume de baie, altele intr-o rochie subtire, iar altele in nimic altceva decat costumul Evei. Am format un sir indian pentru a intra una câte una, şi la intrare Paloma a foslosit lemn de santal şi pene de vultur pentru a ne curăţa. Apoi, am fost instruite să ne punem fruntea in pământ la intrare şi să spunem cat de puternic putem: “Pentru toate relaţiile mele!”. Am intrat apoi pe partea stânga şi ne-am deplasat în patru labe spre dreaptă (în Temazcal tot se misca in sensul acelor de ceasornic, nu poţi intra şi ieşi după cum poftesti). Spatiul e de obicei pentru maxim 15 persoane, dar în acea zi eram 20 de femei, aşa că s-a dovedit a fi destul de aglomerat si da, inconfortabil. Dar asta era un alt “test”, ne-a spus Paloma, şi o oportunitate de vindecare si mai mare.

După ce am intrat cu toatele, ni s-au spus câteva cuvinte despre scop şi proces. Urmau sa fie patru porţi, în sensul că uşa (care constat intr-o pătură ce acoperea intrare) urma sa se deschida de 4 ori pentru a introduce mai multe pietre inauntru. Fiecare poartă era axata pe lucrul cu unul dintre cele patru elemente, şi de asemenea pe o perioadă specifica din viaţa unei femei. În acelaşi timp, pentru fiecare poartă urma sa folosim o planta medicinala ce avea sa fie presarata pe piatra şi mirosul şi esenţa sa ne cureţe în feluri diferite.

Paloma ne-a făcut de asemenea conştiente de faptul că fiecare picătură de sudoare, lacrimi şi orice alte lichide ce ne părăsesc corpul poarta cu ele o emotie, una la care suntem gata să renunţam, şi ca trebuie să profitam la maxim de timpul petrecut inauntru. Că Mama Pământ va primi cu drag toate grijile, temerile, frustrările şi emoţiile negative pe care suntem dispuse şi pregătite să i le oferim, si le va folosi ca fertilizator, transformându-le în ceva frumos (la fel cum face cu îngrăşământul natural, cum s-ar spune balega:)).

Ne-a spus că va fi foarte cald şi ne va fi greu sa respiram uneori, şi ca e posibil sa ieşim dar nu e recomandat – ar fi echivalentul unei nasteri premature. A subliniat că modul în care ne comportăm în Temazcal e o reflectare a modului in care ne comportam in viata reală: suntem capabili să luptam şi să facem fata unei situaţii dificile până la sfârşit, sau o vom lua la goana ingroziti la primul semn de dificultate? Dacă vreuna dintre noi nu se simte bine şi vrea să iasă va trebui să comunice acest lucru într-un mod foarte calm, şi va putea iesi doar cand usa se va deschide. Va trebui să fie conştienta de energia grupului şi de tulburarea ei daca devine agitata şi panicată. În caz de urgenţă poarta va putea fi deschisa înainte de vreme, dar asta e din nou ceva cu totul nerecomandat. Persoana care iese va putea reintra, dar numai când poarta se va deschide din nou. Astfel ca Paloma ne-a îndemnat să ne gândim foarte bine înainte de a lua decizia de a ieşi, pentru că simboliza mult mai mult decat a iesi dintr-o saună cand caldura devine insuportabila. Ne-a dat câteva sfaturi despre ce putem face daca e prea cald: sa ne punem capul între genunchi şi sa respiram pe gura, sa ne culcam la pământ (unde avea mereu sa fie rece pentru ca aerul cald merge în sus) sau sa ne asezam in pozitia fetusului.

Prima poarta si procesul intampinarii “bunicilor”

După ce toate aceste informaţii au fost împărtăşite şi toate intrebarile adresate, am fost gata să începem cu prima poarta, poarta elementului Pamant. Aveam sa cântam şi sa ne rugam pentru fetita care tocmai s-a născut, pentru toate durerile prin care a trecut copil fiind şi care ii afecteaza modul în care isi traieste viata astăzi. Pentru toate emotiile negative, teama, tristete, furie pe care le-a învăţat atunci si nu-i mai servesc acum, asa ca le poate încredinţa Mamei Pământ. Pentru toate lucrurile prin care fetiţa a trecut înainte de a deveni femeie.

Primele şapte pietre au fost aduse înauntru una câte una, şi le-am intampinat pe fiecare cu un cântec şi o cerere, întotdeauna una diferita. Salutul suna ceva de genul:

“ Aho, Abuelita!!! Bienvenida abuelita de la eternidad, abuelita mensajera, mensajera de la… (Cererea noastră: dragoste, pace, încredere, flexibilitate, curaj, etc)

“(Aho, bunica! Bine ai venit, bine ai venit bunica eternitatii, bunica mesagera, mesagera a …)

De îndată ce toate cele şapte pietre au fost înuntru şi 2 găleţi de apă prezente, uşa s-a închis şi am fost cuprinse de un întuneric complet. Imi tineam mâna la 1 cm în faţa ochilor şi nu vedeam absolut nimic. “Sunteti în pântecul mamei”, spusese Paloma, “întunecat şi umed”. Si asa si era! A turnat primul vas de apă pe pietre şi a ieşit instantaneu un abur fierbinte ce ne-a lovit în faţă cu toată forţa. Pe deasupra, prima planta medicinala pe care o folosisem facuse aerul atat de picant incat nu ne puteam ţine ochii deschişi şi ne luptam din greu sa respiram. Carmen şi Paloma au început să bata tamburul şi sa cânte, şi ne-au sfatuit să facem si noi la fel: “Cântaţi cat de tare puteti, mai ales dacă nu va simţiţi bine şi va luptati să respirati, cantatul va va ajuta sa va simtiti mai bine”. Şi aşa am făcut, am cântat din toata inima în spaniolă, quechua şi toate celelalte limbi in care au venit melodiile. Oricine putea să împărtăşească un cântec dacă dorea, şi eu am dorit, aşa că am avut si unele cuvinte în engleză auzite in micul “cort’ de lut. Unele dintre fete au plans, altele nu au scos nici un cuvant, vreo doua au iesit de indata ce uşa s-a deschis. Dar toate am avut experienţă pe care a trebuit să o avem.

Următoarele trei porti

Când a venit vremea sa se deschida usa am strigat cu toate “Puertaaaaaaaa!” (“Uşa!”). Unele dintre noi nu au strigat mai tare niciodata în intreaga viaţa! Aveam nevoie grozava de o gură de aer proaspăt şi de o adiere de vânt rece, şi am fost atât de recunoscătoare sa le primim! Următoarele şapte pietre au intrat pe rand si am repetat procesul de a-i canta fiecareia în parte, cerand ceva diferit de fiecare dată. Poarta a doua a fost pentru elementul Apa – cea pe care o turnam pe pietre, cea care iesea din noi, şi de asemenea cea dinauntrul nostru. Am cantat de data aceasta pentru fetiţă care a avut prima menstruaţie, deci pentru fetita devenita femeie. Pentru anii adolescentei plini de lupte, temeri, suferinţă, şi de asemenea de iubire mistuitoare. Am cântat şi pentru toate apele din lume, pentru purificarea lor şi pentru a le cere ajutorul în vindecarea vuturor.

Am repetat procesul pentru ultimele două porţi, lucrand cu Aerul şi femeia după primul act sexual în cea de-a treia, şi apoi cu Focul şi cu femeia de după menopauză în a patra. Cand ceremonia s-a încheiat eram deja in Temazcal de aprox 3 ore, transpirand, cântând, imbinandu-ne energiile şi vindecandu-ne pe noi înşine şi unele pe altele.

Temazcalul si frica (experienta Bocai)

Aşteptam o experienta in Temazcal de cateva luni de zile, dar când i-am auzit pe cei din jur vorbind despre cât de greu va fi, că nu poti să respiri şi e atat de cald, a început imediat să mi se faca frică. Când am intrat toate în cort, Paloma a început cu: “Imaginaţi-vă că vă aflaţi în pântecul mamei voastre. E cel mai sigur loc in care va puteti afla, si nu există nimic de care să va fie frică aici”. Vocea ei si ceea ce ne spunea m-au facut sa simt imediat ca asa e. Nu ai nimic de ce să-ţi fie frică, acum era momentul sa dau drumul fricii, pentru că de multe ori propriile temeri ne tin prizonieri in propria viata. “Acum e momentul sa va eliberati de frica o dată pentru totdeauna!” Aceste cuvinte au venit exact la momentul potrivit, pentru ca imi setasem ca obiectiv pentru următoarele 13 zile exact asta: să renunţ la frica. Asa ca aici eram, eu cu teama mea, închise împreună într-un cort de 2metri patrati, gata sa luptam lupta noastră finala.

Am inceput prin a canta şi a trimite dragoste fiecarei pietre pe masura ce era adusa inautru, si întrucâtva această atmosferă fericită m-a ajutat sa mai eliberez din frica. Cântam în întuneric, cantam doar si transpiram. Cântam despre copilărie şi despre faptul ca acum suntem gata să renunţam la orice răni de atunci pe care le-am purtat cu noi in spate. Puterea colectiva, mediul motivant şi cântecele au făcut statul inauntru mult mai suportabil. In cele din urmă am reusit să-mi dau seama că teama mea fusese mult mai mare decat ar fi trebuit. Am realizat că mi se întâmplase de multe ori înainte să încep să ma tem de ceva doar pentru că alţii mi-au spus cât e de greu va fi si că ei abia au putut face fata acelei experiente. Dar de multe ori uităm că nu suntem egali, nu suntem deloc la fel. Ceea ce e greu pentru cineva poate fi usor pentru altcineva. Şi chiar dacă o anumita situatie e dificila sau provocatoare, nu înseamnă că nu putem sa realizam acest lucru oricum. Poate depinde de nivelul nostru fizic, dar depinde mai ales pe forta noastra interioare, daca suntem fericiti sau ne plângem mereu, de etapa in viata si nivelul la care ne aflam în prezent, de cât de mult ne-am vindecat, curatat şi dezvoltat pana acum.

De multe ori ne comparăm cu alţii, uitand că există doar o singură persoană cu care ar trebui să ne comparăm: noi înşine, persoana care am fost ieri, acum o luna sau cu 2 ani în urmă. Temazcalul m-a invatat ca de multe ori temerile noastre sunt mai mari decat ar trebui, ca de multe ori nu facem ceva pentru că ne e teamă că vom fi răniti, că nu vom face fata situatiei, dar in acelaşi timp ne uitam cu inima zdrobită la altii care au curajul să facă ceea ce noi nu am  îndrăznit. Am invatat de asemenea că si dacă ne e frică, putem merge mai departe mai ales dacă avem oameni in jur care ne vor ajuta la fiecare pas. Nu suntem singuri in aceasta lume, si trebuie doar să te uiţi în jur şi sa-ti dai seama că există sute şi sute de oameni pe strada, oameni ce pot face parte din viaţa noastră fie si numai pentru o ceremonie. Trebuie doar să învaţam să avem încredere în alţii şi în noi înşine!

Renaşterea

Am ieşit din Temazcal in sensul acelor de ceasornic, la fel cum intrasem. Am repetat procesul de ne pune capul în pamant şi a spune “Pentru toate relaţiile mele”, şi ni s-a reamintit că iesirea din Temazcal simbolizeaza o renaştere. Am iesit de acolo mai usoare, reînnoite, reenergizate. Pe masura ce fiecare dintre noi ieşiea am format o linie si am intampinat si imbratisat pe fiecare dintre celelalte fete. Era trecut de ora 21 şi afara foarte frig, dar corpurile noastre erau atât de aprinse incat nu am simtit absolut nimic. După un duş rece am petrecut inca o vreme în tipi, savurand fructe, băuturi si conversatii dulci, iar apoi ne-am indreptat fiecare spre casele noastre cu zambet pe buze si stralucire in priviri.

A doua zi a venit, şi ne-am simţit diferit. Mai uşoare, mai fericite, şi cei din jur au observat si ei. Sentimentul a continuat întreaga lună, şi am ştiut ca o schimbare a avut loc cu siguranta in acea zi  .