La pensiunea Full Moon am fost intampinati de Carlo, tânărul chipes ce o conduce, si conexiunea cu el a fost instantanee. Am stat până tarziu sub cerul plin de stele râzand si povestind şi iar râzand, şi ne-am simtit atat de bine în acel loc, simpla ideea de a ne afla acolo se simtea atât de potrivita. Asa ca atunci când Carlo a menţionat cat de ocupat e cu pensiunea, întrebarea Bocai “Ai nevoie de ajutor?” a venit cu totul natural. Aşa a venit si răspunsul lui “Oh, de fapt am mare nevoie!”. Si uite-asa planurile noastre de a merge în Bolivia în doar două zile s-au schimbat în planuri de a reveni in Olleanta pentru o lună ca voluntari in pensiunea lui Carlo, în schimb de cazare şi mic dejun.

Sa lucram într-un hostel sau pensiune fusese un alt lucru pe lista noastră de “premiere” şi “lucruri de făcut în timpul călătoriei”, şi ceva ce doream sa facem inca din Rio. Am fost încântati că vom reusit să facem asta aici şi prin urmare sa petrecem mai mult timp în această ţară (Peru) si regiune (Valea Sacra) fantastica, un loc ce părea că nu vrea să ne lase sa placam prea curând. Iar noi cu siguranta nu ne-am suparat, pentru ca nici noi nu doream să o parasim prea curând:). In plus am fost fericiţi că Silviu fiind în Cusco, toti 3 urma sa ramanem in Valea Sacra pentru inca o vreme, iar apoi sa putem merge in Bolivia impreuna.

Am stat până târziu în noapte povestind cu Giselle, şi ne-am simţit atât de fericite sa ne reunim în ţara ei natală după 7 luni distanţă. Ea era diferita, si noi eram diferite, şi am putut recunoaşte lucru asta despre fiecare, onora şi sărbători schimbările prin care trecusem şi femeile minunate în compania carora ne aflam. Ce noapte specială, într-adevăr!

A doua zi grupul a mers la Machu Picchu şi noi ne-am întors in Urubamba să împachetam şi sa ne luam rămas bun de la familia noastră peruana (Nico, Paloma, Ramta şi Katya. Oh, şi Anay, binenteles). I-am spus lui Silviu despre planuri şi l-am grabit să vină înapoi din Cusco să se alăture călătoriei spre Puno, lucru pe care l-a făcut imediat şi cu mare entuziasm. Sâmbătă dimineaţa eram cu toţii în microbuz, gata pentru excursia de 10 ore catre Puno. A fost un sentiment bizar sa ne aflam pe aceeasi cale şi sa facem aceleaşi lucruri precum jumatete de an in urma. A fost din nou fascinant de remarcat cat de diferita ne era percepţia acum, şi cum vedeam aceleaşi locuri cu ochi si intelegere diferite. Nu ne-am mai simţit ca turişti de data asta, ci mai degraba ca prieteni vechi – nu numai ai locurilor, dar chiar ai persoanelor pe care le intalneam pentru prima dată. Şi sa ne aflam în compania lui Tahuiro şi Giselle, profesorii noştri înţelepţi (Maestrul Oogway şi Maestra Shifu, cum ajunsesem sa-i numim cu drag), deveniti până acum familie, a fost pur şi simplu magic!

A doua zi după ce am ajuns in Puno ne-am trezit devreme, am luat un mic dejun delicios şi ne-am indreptat inspre barca ce urma sa ne duca in Taquile, exact cum făcusem cu 7 luni in urma. Calatoria de 4 ore pe lac a fost din nou foarte speciala, Lacul Titikaka fiind pentru mine unul dintre locurile din lume de care ma simt cel mai aproape. In Taquile am primit la pranz din nou acel trucha(păstrăv) delicious pescuit din cel mai inalt lac navigabil din lume, i-am revazut pe Elias şi familia lui, şi am ajuns sa-i cunoasteam mai bine pe membrii noului grup ai Calatoriei Sacre. Nu mica mi-a fost surprinderea când am realizat ca unul dintre ei imi fusese student intr- o tabără de 3 zile în Singapore – lumea asta… într-adevăr minuscula, nu-i asa?

Grupul s-a intors la Puno a doua zi dimineaţa, iar noi, Tahuiro, Giselle şi mama ei am rămas pe insula inca o zi. A fost o zi superba si insorita pe care am petrecut-o pe marginea lacului, meditând şi facand un exerciţiu vechi andin pe care ni l-a explicat hermano pentru eliberarea de emoţii negative. Apoi noi trei şi Giselle am intrat in apa rece si i-am cerut lui Yacu Mama (Mama Apă în Quechua) să ne spele de toate sentimentele grele si credintele ce nu ne mai servesc. Când am ieşit din lac ne-am intins sub soarele puternic sa ne uscam şi am cazut cu toţii într-un somn profund şi linistitor. Am incheiat ziua cu o ceremonie frumoasa a focului realizata de Giselle, în care Bunicul Foc (cum ii este adresarea) a curăţat şi ars in continuare toate lucrurile de care am fost gata sa ne eliberam. Ce zi a mai fost, şi ce privilegiu! Am fost atat de recunoscatori pentru timpul petrecut cu acesti oameni atat de spirituali, intr-o locatie atat de sacra.
 A doua zi ne-am intors cu totii in Juliaca, unde Giselle, mama ei şi hermano au luat avionul spre Lima şi noi autobuzul înapoi spre Cusco – Silviu să-şi continue calatoria de învăţare cu Howard, iar eu si Boca să ne îndeplinim în sfarsit o altă dorinţă inspirata de un vis pe care amândoua il avem pentru viitor: propria noastra pensiune în ţările de origine. Pentru moment urma sa ne facem instructia cu voluntariatul la pensiunea Full Moon din Olleantaytambo, sub conducerea blanda a lui Carlo.

httpv://youtu.be/SelccBJWUw4

Entuziasmate? Cu siguranta!