Quillabamba a fost o oportunitate grozava sa experimentam alte delicatese Peruane – lucruri ce cu siguranata nu trebuie ratate
Ceviche
In prima zi, cand i-am spus lui Carlos ca nu am mancat inca Ceviche de cand suntem in Peru, a decis imediat ca acela ne va fi pranzul pe ziua respectiva. Auzisem o gramada despre aceasta mancare specifica zonei si abia asteptam sa o experimentam in final. Nu o mancasem pana atunci pentru ca ni se spusese ca se face din peste de mare, si pentru ca eram atat de departe de apa sarata ne-am gandit ca nu va fi proaspata si buna (mai tarziu am aflat de la Carlos ca ceviche se face si din peste de apa dulce). In orice caz, el ne-a dus la un restaurant ce-l stia bun unde se folosea peste adus din Lima… si a fost o experienta culinara ce ne-a facut papilele gustative sa cante Aleluia!
Ceviche e practic peste crud ce se macereaza timp de 5 minute in suc de lamaie cu usturoi, ceapa si ardei iute, si s serveste cu cartofi Yuka si cartofi dulci. Gustul acru, iute si racoritor al pestelui creeaza o armonie perfecta cu gustul dulce al cartofilor, si te va lasa cu siguranta lingandu-te pe degete, toate 10.
Cum sa platesti 2.5 Soles pentru o cafea de 1 Soles
Dupa pranzul de ceviche ne-am intors la hostel pentru hodina de dupa amiaza (ca daca tot suntem in America Latina trebuie sa urmam regulile de siesta ), si apoi ne-am rasplatit cu un mic desert inainte de cina. Am probat o delicioausa prajitura de maracuja pentru 3 Soles, un pret bun pentru o prajitura dar comparat cu un meniu de pranz de 3.5 Soles e chiar scumpa. A fost interesant de observat diferenta de pret dintre “lucrurile de care ai nevoie” si “lucrurile de care ai chef”: o bucata de prajitura sau un shake sunt intotdeauna mai scumpe decat un meniu de pranz cu supa, fel principal si bautura. Presupun ca daca doresti putin rasfat, trebuie sa fii dispus sa platesti pretul aferent.
Dupa prajiitura ne-am mutat la o alta cafenea pentru niste cafea de-a locului. Am intrebat cat costa si tipul ce lucra acolo a raspuns: “1 Soles”. “E cu lapte?” “Da”, a raspuns el din nou, “chiar lapte proaspat daca doriti”. Am dorit, asa ca ne-am asezat sa ne bucuram ca de obicei de cei 300ml de lapte fierbinte combinat cu un strop din cafeaua locala. Cand am vrut sa platim, individul ne-a cerul 2.5 Soles de caciula. “Dar nu ai spus ca e 1 Soles?”. Raspunsul lui a venit curgand: “Da, cafeaua neagra e 1 Soles, cafeaua mica cu lapte condensat e 1.5 Soles, cea mare cu lapte condensat e 2 Soles, si cafeaua mare cu lapte proaspat e 2.5 Soles”. Intr-un final, de ce nu? Desigur ca localul nu avea nici un meniu sau ceva de genul asta, si ne-am minunat de lista de preturi enorma pe care individul trebuie sa o care in capsoru-i .
Quinoa si alte faimoase Peruviene
Am intrat in contact cu Quinoa imediat ce am ajuns in Peru, si e ceva ce mancam mereu cu placere, in special dupa ce am aflat despre proprietatile ei foarte nutritive. In Quillabamba am invatat putin mai mult despre istoria acestei grane, si am aflat cu fascinatie ca atunci cand Spaniolii au ajuns pentru prima data in America de Sud, unul dintre rpimele lucruri pe care le-au facut a fost sa interzica cultivarea quinoa. Aceasta cereala le era cu totul necunoscuta la inceput, dar imediat ce au aflat ce proprietati grozave are si au realizat ca asta e unul dintre motivele pentru care nativii sunt sanatosi si puternici, s-au gandit ca interzicerea si inlocuirea ei cu graul e modul perfect de a-i slabi pe cei pe care il colonizau, si in acelasi timp de a ramane in zona lor de confort.
Quinoa a fost una dintre cele mai populare mancari pentru Incasi, impreuna cu cartofii si porumbul, si era folosita ca principala sursa de energie. Din punct de vedere nutritiv e un complement grozav pentru porumb, orez si orz, si datorita continutul bogat de proteina poate fi usor inlocui carnea. Grana aceasta e cultivata in pricipal in Peru si Bolivia, si cele doua tari produc 60% din productia mondiala de quinoa. Se gasesc dovezi ca locuitorii din spatiul acestor doua tari mancau quinoa acum 7000 de ani, si ca era a doua cea mai importanta mancare dupa cartofi (si sunt peste 4000 de varietati de cartofi in zona).
Quinoa se foloseste inca destul de mult, in special in supe sau fiarta in lapte. Dar nici pe departe la fel de mult ca inainte. A fost inlocuita de orez in zilele noastre, pentru ca se pare ca oameniilor de aici le place mai mult orezul. Dupa cate stim, gradul de folosire a granei variaza de asemena de la regiune la regiune (in jur de Cusco se pare ca consuma mai mult decat in alte zone).
Pe langa quinoa, o alta grana foarte raspandita e kiwicha, ce aparent se gaseste in 71 de tipuri diferite. Ambele cereale pot fi gatite in apa sau lapte si servite precum orezul, sau pot fi “pocnite” ca pop-cornul si mancate cu salata de fructe la micul dejun. Hugo ne-a spus despre un fel de mancare tipic ce se face din quinoa si orez, gatite in lapte cu branza si servite cu salata. Ne-a parut delicios, si desi n-am apucat inca sa probam… speranta moare ultima.
Stiam dinainte ca quinoa si cartofii sunt cele mai populare alimente in Peru, dar spre surprinderea noastra 95% din dintre datile cand am mancat in oras, pranzul ne-a venit insotit de orez. N-am prea inteles treaba asta, pentru ca nici macar nu se produce atat de mult orez aici. Din cate am aflat, sclavii adusi din China ce apoi s-au stabilit aici (oferind un aspect chinezesc multor Peruvieni din ziua de azi), au adus orezul cu ei si a devenit una dintre mancarurile cele mai populare. “Dar sunt peste 4000 de tipuri de cartofi in tara asta, de ce sunt mai putin consumati decat orezul??” “Pentru ca gasim orezul delicios!” a fost raspunsul lui Carlos. Si de asemenea pentru ca orezul e mult mai usor de gatit. Desigur ca si cartoful ramane comun, dar se foloseste in special in supe sau in felul principal pe langa orez, si foarte rar singur. Bucataria Peruviana nu duce cu siguranta lipsa de carbohidrati – aproape tot timpul in farfurie se gaseste orez cu cartofi, sau orez cu paste, sau o data am mancat chiar un pranz de orez, carfofi si paste, toate pe aceeasi farfurie (si nimic altceva). Asta nu ne face ce-i drept foarte fericiti, in primul rand pentru cantitatea enorma de carbohidrati si in al doilea rand pentru ca dupa 3 ani petrecuti in Asia unde se mananca orez de trei ori pe zi, ne-ar fi prin bine o pauza. Din cate se pare totusi felurile de mancare ce sunt cu carne vin mult mai des cu cartofi decat cu orez… dar din moment ce nu mancam carne… nu avem parte nici de cartofi. Eh, viata asta .
Unul dintre tipurile de cartofi ce ne place cel mai mult e caroful dulce, ce cu interioru-i portocaliu si gustul de dovleac e o aditie minuntata la specialitatile locale precum ceviche, sau la mancaruri simple precum oua, salata si orez.
Chica, berea locala facuta din porumb
O bautura locala ce trebuie musai mentionatata e chicha. Aceasta bautura similara cu berea se produce de catre localnici acasa, dintr-un anumit tip de porumb ce se lasa la incoltit (porumbul aici vine intr-o multime de varietati, mic si mare si galben si negru si colorat si de toate). Asa ca chicea se cumpara de pe strada de la mamachele ce o aduc de acasa in bidoane, sau direct de la casele celor care o produc. Un pahar de jumatate de litru costa doar 50 de centi Soles (US18 centi). Iti dai seama care sunt casele unde se vinde chicea dupa o punga rosie legata in varful unei prajini in fata casei. Fiecare chiceria “contine” o mamacha, cateva banci de lemn, un butoi de chicha si o multime de localnici ce frecventeaza localurile astea de cateva ori pe zi.
La inceput n-am fost fani prea mari a acestei bauturi, dar dupa cate am observat, cand petrecei destul timp intr-un anumit loc te obinuiesti cu gustul local si intr-o zi te gasesti surprins de cat de mult iti plac mancarurile si bauturile locului. Chicha noastra preferata e cea de capsuni (Chica Rosada), ce nu are ea prea mare gust de capsuni dar fructul da un gust dulce si o culoare roz bauturii galbui la orgine.
In Quillabamba am incercat un nou tip de chicha, chicha morada, ce se face dintr-un porumb mov inchis si e fara alcool. E si mult mai simplu de preparat, trebuie doar sa fierbi porumbul in apa de ananas si sa adaugi scortisoara si cuisoare. Un pahar mare e 1 Soles.
La un moment dat am aflat si noi ca “chicha” inseamna “bautura” in general, asa ca vei intalni multe alte tipuri, toate fara alcool: chicha de quinoa, chicea de zanahoria (morcov), chicha de remolacha (sfecla rosie) etc etc.
Obiceiurile de baut chicha se schimba si ele de la o zona la alta. Chica de porumb incoltit (cea alcoolica) e cea mai populara in Valea Sacra, pe cand in multe alte regiuni din Peru nici macar nu o vei putea gasi.
Peru e o tara mare ce are aproape tot ce doresti: munti inalti, deserturi, jungle, plaje… Si oamenii, obiceiurile, precum si gastronomia variaza mult de la o parte la alta. Asa ca asigura-te ca incluzi cat mai multe dintre regiuni in planurile tale de calatorie, pentru a-ti forma o imagine cat mai corecta asupra acestei tari cu totul fantastice.