Ce urmeaza după Calca?

Planul nostru după Calca era sa mergem Sud inspre Arequipa şi de acolo înapoi in nordul Peru, apoi sa trecem in Ecuador. Katya ne spusese de planurile ei de a rămâne în Urubamba pentru o vreme, un orasel la mai puţin de o oră distanţă de Calca, sa aiba grija de casa unor prieteni ce călătoreau pentru o luna. Apoi urma sa mearga in junglă pentru o vreme, unde o alta prietena avea o casă disponibila incepand cu luna octombrie. Ne-a întrebat dacă am dori să i ne alaturam, iar noi am spus … de ce nu? 



A fost foarte interesant cum s-au intamplat lucrurile, pentru ca Urubamba era locul unde statusem cu 6 luni înainte, când ajunsesem pentru prima dată în America de Sud. Întâmplător casa noastra de acum era la mai puţin de 10 minute de mers pe jos de casa noastra de atunci. Un alt cerc frumos, ne-am gândit. Uitandu-ne înapoi la ultimele 6 luni ne-am dat seama că deşi ar putea parea ca aceiasi oameni revin pe aceleaşi meleaguri, cu siguranta nu era cazul. Locurile nu mai erau exact la fel, iar noi cu siguranţă nu eram deloc la fel. Eram persoane diferite şi vedeam aceste locuri cu ochi diferiti.

Mutarea în Urubamba


Asa am ajuns cu toţii sa avem grija de casa si pisica prietenilor Katyei, Nicolas si Paloma. Ei sunt originari din Lima, dar s-au mutat in Urubamba in urma cu cateva luni pentru ca au simtit chemarea Valii Sacre. Au o fiica de 3 ani pe nume Ramta cu care am petrecut câteva zile dupa ce s-au întors din călătoriile lor, si am decis ca e cu siguranta un copil special:) Au de asemenea o pisica de 4 luni a cărei nume e Anay.

Anay inseamna “Multumesc!” în Quechua, una dintre limbile native regiunii. Înca de prima data când am ascultat pe cineva vorbind Quechua ne-a placut mult cum suna şi ne-am simţit atrasi de limba asta intr-un mod straniu. Cu timpul am tot auzit lucruri despre ea, cum ar fi ca e o limba ocnsiderata sacră şi unele cuvinte pur si simplu nu există (ex. injuraturi, cuvintele tradător, inchisoare etc). Fascinant!



Revenind la Nico şi Paloma, ambii sunt terapeuţi: Nico face terapie prin muzica si Paloma s-a specializat in terapie fizică şi energetica. Casa lor e destul de eco, cu o toaletă ecologică şi un duş afară, şi ei urmează tradiţiile şi înţelepciunea Nativilor Indieni din America de Nord şi de Sud. Au construit un Tipi (cort nativ nord american) şi un Temazcal (un fel de sauna) in spatele gradinii şi în prezent sunt in proces de construire a unui alt templu în formă de chakana, crucea Andină. Noi (în special Silviu) am ajutat putin la construirea lui şi sperăm să fim aici la inaugurare. Acest templu va fi folosit in special pentru ceremoniile legate de Calendar Tzolkin, cunoscut ca si 13/20, intelepciune lasata pentru noi de către maiani într-un templu în Honduras. Amândoi au cunoştinţe aprofundate pe această temă şi Nico a fost extrem de amabil sa organizeze un mic curs pentru noi în care sa învăţam elementele de bază. Apoi am participat la ceremoniile de foc bilunare organizate de cei care urmaresc si utilizeaza calendarul 13/20.

Ceremoniile Cristal


Aceste ceremonii bilunare se numesc Ceremonii Cristal si ne-a facut o adevarata plăcere să luam parte la ele. Dupa Tzolkin, timpul nu e cronologic ci e ciclic şi urmează natura, spre deosebire de a fi ceva stabilit arbitrar de către om precum calendarul Gregorian. Din acest motiv fiecare an are 13 luni de cate 28 de zile fiecare, urmand ciclul natural al Lunii (nu ma gândisem niciodata că practic avem 13 luni pline într-un an, nu 12, aşa că toata treaba chiar mi-a parut a avea sens). În Tzolkin se vorbeste de asemenea de valuri incantate ce dureaza 13 zile fiecare, astfel încât la fiecare 13 zile are loc această ceremonie pentru a sărbători sfârşitul unui val şi începutul celuilalt. Fiecare dintre valuri poartă cu el un anumit tip de energie şi a şti ce energie este te poate ajuta sa intelegi mai bine ce se intampla cu tine si cu cei din jur in perioada respectiva, şi de asemenea cum sa profiti mai bine de cele 13 de zile ce urmeaza.



Eu personal am adorat sa fiu prezentă la ceremoniile acestea deoarece era o modalitate foarte bună de a privi inapoi la ultimele 13 de zile şi a vedea ce mi-au adus în viaţa – experienţele, oamenii, învăţaturile. Mi-am dat seama cat de rar fac analize de genul asta, şi în acelaşi timp cât de util e procesul în a aprecia lucrurile mai mult şi a-mi observa progresul pe calea spre… „mai bine”. Chiar dacă la început mintea imi spunea: “Oh, sunt doar două săptămâni, nimic major nu s-a întâmplat”, in momentul în care ma opream si ma gândeam cu adevarat la ultimele 13 zile vedeam usor cât de multe experienţe semnificative avusesem şi modul în care contribuisera la creşterea mea în fiecare zi. De asemenea m-au făcut să apreciez viaţa mai mult şi, ascultând poveştile altora, mi-au largit perspectiva si m-au facut mai deschisa spre conexiunile cu oamenii şi lucrurile din jurul meu.



Ceremonia Cristal a fost de asemenea un bun prilej de a mă gândi la cele 13 de zile ce urmeaza şi la ce fel de persoană doresc să fiu. Fiecare Ceremonie mi-a umplut inima de dragoste, bucurie şi speranţă, şi o parte din acea energie a rămas cu mine in urmatoarele zile si le-a facut mai luminoase. Sentimentul de conexiune profundă cu natura si cu toate fiintele a fost intensificat în timpul acestor ceremonii si am ramas cu ideea că mi-ar plăcea să continui traditia acasa, pentru ca familia şi prietenii mei sa poata beneficia de ele cel puţin la fel de mult ca si mine.

httpv://youtu.be/ZTQp81SU0cI



Cum ne-a părut Urubamba


Locuiam putin in afara oraşului şi nu mergeam in centrul si la piaţa locala în fiecare zi, dar asta nu ne-a împiedicat sa ne urmam rutina din Calca de a manca salata de fructe proaspata în piaţă, a avea conversatii lungi cu mamachas in timpul pranzurilor delicioase preparate de ele, şi a sfârşi ziua nu cu ciocolata calda de data aceasta, pentru ca Urubambinos nu par prea interesati de bautura asta, ci cu churros pregătite de cel mai „misto” papacho dîn oraş. Ne-a impartasit secretele sale de gătit, şi i-am fost foarte recunoscători pentru asta  .

În loc de a bea ciocolata calda precum oamenii din Calca, cei din Urubamba isi incheie zilele (şi le înceap, şi iau pauze în timpul zilei) bând chicha, “berea” locala făcuta din porumb. Într-o zi am intrat într-un “bar” local sa cumpăram niste chicha pentru ceremonia de cristal ce urma sa aiba loc în seara respectiva. În momentul în care am intrat ne-au căzut ochii pe un cuplu mai în vârstă ce se bucurau de o bere de 1L fiecare. Ne-au reperat si ei imediat şi au început sa-si fluture mainile inspre noi, intrebandu-ne in acelasi timp ce am vrea sa cumparam. Le-am spus că avem nevoie de niste chicha şi doamnă a urlat in directia a ce părea a fi bucataria: „Chicha la pachet pentru fete!” Am crezut iniţial că lucrează acolo, dar după cum ne-am dat seama curand erau si ei doar clienti. Nu a fost prima dată cand ni se intampla lucru asta – am avut experiente cu alti clienţi ce ne-au curăţat masa sau ne-au servit mancarea comandata in timpul panzului. Foarte tare, cum ar spune unii…:)



Doamna s-a întors spre noi şi ne-a spus să luam loc, apoi ne-a întrebat “Pot să vă ofer nişte bere?”. Fără sa aştepte un răspuns a luat paharul soţului ei, l-a curăţat cu mâna şi a zis: “Nu aveti de ce să vă faceţi griji, nu avem nici o boală”. Apoi ne-a turnat un pahar de bere insotit de cel mai mare zâmbet. In timp ce noi sorbeam din bere inca putin sub soc, soţul ei, care parea ca bause deja cam prea mult, ne-a întrebat: “Deci, sunteti străini?”. Înainte de a avea ocazia sa răspundem, soţia s-a întors inspre el şi i-a răspuns pe un ton foarte sarcastic: “Nu, sunt Urubambinos, (locuitori ai Urubamba), nu vezi?”. Apoi s-a întors spre noi: “Nu-l bagati in seama, e cam beat”. Nu cred că el s-a prins, dar noua ne-a parut hilar modul în care ea a facut haz de soţul ei cu atata usurinta.



Mai apoi a inceput sa ne spuna cât de multa plăcere ii face sa vada străini, cum obisnuia sa lucreze cu ei la slujba ei anterioara şi cum i-a placut foarte mult pentru ca “Invăţăm foarte multe lucruri de la voi”. “Ei bine, si reciproca e adevărata”, i-am raspuns, “şi noi invatăm atât de multe de la oamenii care locuiesc aici”. Ea a concuzionat: “Da, e adevărat, e învăţare de ambele părţi …”. Apoi a dat din cap incet si a adaugat: “Dar în cele din urmă, toţi suntem egali. În faţa vieţii nici unul nu este mai bun decât celalalt, toţi suntem la fel “. Am fost de acord cu ea, am luat o altă înghiţitură de bere, ne-am primit chicha şi apoi dusi am fost, din nou impresionati de cei pe care de obicei ii consideram oamenii “needucaţi” de la sate.

Aceşti oameni … aveau sa ne faca sa nu dorim să părăsim Valea Sacra prea curand  .