Am auzit cu toţii de Carnavalul din Rio de Janeiro, şi cei mai multi dintre noi probabil il avem pe lista noastra de „lucruri de experimentat in viata”. Câteva zile incredibile intr-unul dintre cele mai exotice locuri din lume, în mijlocul unuia dintre cele mai exotice carnavaluri din lume. Ce sa nu-ti doresti despre asta?

Putini dintre noi stiu totusi care e originea Carnavalul şi cui trebuie să mulţumim pentru continuarea lui. Atunci cand auzim cuvântul “favela” avem în general o imagine de locuri periculoase, murdare şi sărace, cu locuitori needucati şi violenti, cu drogati şi criminali. Nu avem nici o idee că aceasta imagine reprezintă doar o mana de oameni, un procent minuscul din totalul populaţiei favelei. Nu avem nici o idee ca majoritatea oamenilor sunt ca tine si ca mine, cinstiti şi muncitori, cautand doar cum să faca fiecare zi una mai bună pentru ei înşişi şi cei din jur. Acest lucru nu il ştim. Nu asociem de asemenea oamenii din favela cu farmecul Carnavalul de la Rio … chiar dacă acestia sunt oameni care creează tot acest spectacol. Oamenii din cartierele sărace sunt oamenii ce creaza această nebunie internaţionala. Ce idee, nu-i asa?

Istoria favelelor
Favelele au inceput sa apara cu o sută cincizeci de ani în urmă, când sclavii care tocmai fusese eliberati au fost trimisi in lume la … nimic. Aveau nevoie să se stabilească undeva şi au făcut-o unde au gasit spatiul. Favelele au cunoscut un al doilea val de creştere în 1897, când 20.000 veteranii de război au fost adusi din Bahia in Rio dar nu li s-au dat si locuinte. A treia creştere s-a întâmplat în timpul crizei de locuinţe din 1940, iar a patra, aparitia favelelor „moderne”, 30 ani mai târziu, când oamenii din zonele rurale si-au început migrarea inspre oraşe. Favelele au fost construite în general pe dealuri, în păduri, iar cuvântul “favela” însuşi provine de la numele copacului nativ acestor locuri.

Situaţia e destul de ironica, pentru ca aceste acum cele mai bune vederi ale oraşului sunt de pe aceste dealuri, şi în alte metropole sunt cele mai scumpe şi in căutare locuri rezidentiale. Oamenii din favele vad apusuri şi răsărituri de soare spectaculoase şi au vederi superbe asupra plajelor şi oraşului. În unele locuri condominiuri uriaşe ţâşnesc aproape peste noapte pe plaja, blocand vederea de sus pe deal. Oamenii din favelas nu sunt fericiti cu treaba asta. La urma urmei, ei au fost acolo primii! 

Revenind, la inceput nimeni nu a fost prea preocupat cu aparitia favelelor pentru ca nu era de asteptat sa dureze foarte mult. Destul de repede insa a devenit clar că nu aveau sa plece nicăieri. Au început să crească în număr şi suprafaţă şi au prins în curând o viaţă proprie. Nevoia acuta de bani a făcut atât de usor ca drogurilor sa pătrunda, şi cartelurile de droguri au devenit în curând forţele de control în favele. “Nu există reguli” s-a transformat în “regulile noastre”, şi “noastre” se refera la „domnii drogurilor”

Am citit şi auzit multe fapte şi cifre despre domnii drogurilor şi modurile teribile in care conduc favelele. Banii pe care unii dintre ei ii fac pot merge pana la 6 cifre pe ună, şi atrocităţile comise pentru a pedepsi şi seta exemple sunt asemănătoare cu scene din cele mai violente filme coreene. Din păcate situaţia nu pare ca se poate schimba curand. Multi dintre acesti domni sunt doriti de către autorităţi şi au chiar preţuri mari puse pe capetele lor … dar precum ni s-a spus, “se ascund la lumina mare. Toată lumea ştie unde sunt, dar nimeni îndrăzneste să vorbească. Ce-o sa faca oamenii? Sa-i denunţe şi apoi să ia banii şi sa zboare direct la NASA sa se urce in prima racheta spre Lună? Pentru ca nu au cum să continue să trăiască pe planeta asta, nu există nici o gaura de iepure sau de sarpe unde s-ar putea ascunde şi să nu fi găsiti.”

Favelele astăzi
Rio de Janeiro are în prezent peste 500 de favele, iar cea mai mare dintre ele, Rocinha, gazduieste nu mai putin de un sfert de milion de oameni. Daca in 1950 doar 7% din populatie locuia in favele, acum procentajul e de 20%. Locuitorii favelelor lucreaza de obicei „in oras”, facand menaj sau alte slujbe prost plătite pentru oamenii din oraş. Unii dintre ei lucrează  în favele, în magazine, scoli sau alte intreprinderi mici ce oferă diverse produse sau servicii.

Pana in ziua de azi noi case sunt construite in favele ilegal. Terenul aparţine administraţiei, dar oricine vrea o şansă la orasul mare isi poate construi o casă într-un loc gol din favela. Atunci când familia creşte construiesc doar un etaj mai sus, pentru fii şi nore/gineri. Sau, în cazul în care sunt unii dintre norocosii care au o curte, le construiesc o altă casută în curte. Asta a dus la o aglomerare atat de mare in favele incat străzile sunt suficient de largi doar pentru pietoni şi motociclete, şi asta e o adevărată problemă pentru ambulanţele ce trebuie sa intre in cartier. În general este o singura stradă suficient de larga pentru automobile, şi funcţionează perfect pentru domnii favelelor pentru ca le face mult mai uşor de controlat.

Apa si energia electrică sunt si ele încă folosite ilegal în cele mai multe dintre favele, cu oamenii legandu-se ilegal la reţelele din oraş. Unii dintre ei aleg să-si puna contor de electricitate in caul in care au nevoie de o adresă pentru banca sau job. Dar si contorul e doar de fatada deoarece continua să utilizeze energia electrică ilegal.

Opinia publică
Situaţia nu e placuta şi multi încă încearcă din greu sa rezolve “problema favelelor”. Ideile curg grămezi, de la mutarea oamenilor la educarea lor la a le acoperi nevoile primare la a le arata un alt mod de viaţă la legalizarea drogurilor sau la a face într-un fel toate drogurile şi dealerii sa dispara. Din păcate toate aceste soluţii sunt departe de a fi simple, sau realiste chiar. Unii oameni cu care am vorbit ne-au spus direct “Nu există o soluţie la problema favelelor. Suntem afundati prea mult. Asta e situatia!”

Cei mai multi brazilieni sunt frustraţi cu favelele şi cu locuitorii lor şi nu merg acolo niciodata. În primul rând pentru că simt că nu au nici un motiv, şi în al doilea rând pentru că le este frică. Nu sunt deloc bineveniti de catre locuitorii favelelor pentru ca ei ştiu ce cred oameni „din oras” despre ei si nu vad prin urmare nici un motiv pentru care i-ar vizita. “Să stea acolo, la mica lor viaţa curată şi instarita”, cred ei. Brazilienii aceştia nici macar nu se referă la oamenii din favele ca „cetăţeni ai orasului Rio” şi ar fi extaziati dacă s-ar trezi într-o dimineaţă şi toate favelele ar fi disparute în mod miraculos! Alţii au o atitudine complet diferita, nu numai ca recunosc existenţa favelelor, ci se implica activ in a ajuta cat pot de mult. Cand aud ceea ce noi străinii ştim despre favele, ei recunosc “Este mass-media noastră care a creat această imagine a favelelor, în special la nivel internaţional. E atât de clar … şi e pacat pentru că nu asta e realitatea, e mult mai mult decat atat…”

Cum se pot vizita
Inainte de a ajunge in Rio ştiam deja ca dorim sa vedem o favela, dar nu ştiam cum o vom putea face. Toata lumea ne spunea un singur lucru: sa nu facem prostia de a merge singuri acolo, mai ales dacă nu am mai fost într-o favela înainte. Alte opţiuni erau fie sa mergem cu cineva care locuieşte acolo, fie cu un tur.

Un tur??? Am crezut initial că e o gluma, iar cand am aflat ca e adevarat, ideea de a merge acolo ca intr-o excursie la zoo mi-a parut respingatoare. Nu aveam de gând să facem asta, am decis. Nu aveam de asemenea de gând să mergem acolo singuri, asa ca am luat in considerare doar opţiunea de a găsi pe cineva care locuieste si e dispus să ne acompanieze. Am încercat această opţiune dar s-a dovedit într-adevăr un lucru nu foarte uşor de realizat în câteva zile.

Cum iniţial avusesem de gând să stam doar o săptămână ne-am dat repede seama că dacă vrem să vedem o favela trebuie sa facem ceva urgent. Intre timp am întâlnit cativa oameni care fusesera acolo cu un tur şi ne-au spus cat de educativa au găsit intreaga experienta, cum nu a fost un “uita-te şi pleaca”, ci a presupus interacţiunea cu localnicii şi s-a simţit natural, ca orice alt tur de oraş sau cartier. Apoi ni s-a spus că oamenii din favele sunt cei care solicită aceste tururi deoarece vor ca oamenii, în special străinii, sa vada realitatea, spre deosebire de a se multumi cu imaginea oferita de media. Atunci am cedat în cele din urmă şi am convenit să facem un tur. Nu a fost o afacere ieftine (65 de reali), dar am făcut ce trebuia făcut.