Cautand oportunitati de voluntariat

În primele două săptămâni in Rio am vazut una dintre cele 500 de favele din oras si am fost asa de impresionati de oamenii de acolo incat am dorit sa-i cunoaştem mai bine şi să si contribuim putin la comunitatea lor. Am vrut în mod special sa ne folosim abilităţile de masaj şi training, astfel ca am petrecut următoarele 2 săptămâni cautand oportunităţi de voluntariat ce nu ne cereau să plătim o sumă ridicola de bani pentru a ajuta. Am fost atât de şocati şi dezamăgiti sa realizam ca cele mai multe organizaţii de voluntari isi taxau voluntarii, şi nu erau nici macar sume modice (unele putea merge chiar până la USD1000 pentru 2 săptămâni!). Putem înţelege ca asta e un alt mod de a strange bani pentru a-si ajuta beneficiarii, dar noi nu eram parte din grupul ce isi permitea sa faca asta momentan (la urma urmei chiar calatoream cu buget redus!). Aveam doar niste abilităţi si cunostinte pe care doream să le împartăsim cu alţii la nici un cost pentru ei, şi de asemenea la nici un cost pentru noi. Era prea mult de cerut?

Din cate se pare era, pentru ca putinele ONG-uri pe care le-am găsit ce nu ne cereau bani nu mi-au răspuns deloc cu toate ca le-am scris in repetate randuri. Am aflat mai tarziu ca si altii au incercat şi esuat, aşa că în curând a devenit clar că nu avea să fie atât de uşor să ne îndeplinim această dorinţă a noastră. Cam in perioada asta l-am întâlnit pe Ricardo, un Couch Surfer din Nicaragua ce are un proiect ambiţios de a construi case din hartie reciclata pentru cei cu venit redus, începand în Brazilia si apoi în întreaga lume. Proiectul său era încă în stadiul de cercetare, aşa că nu am putut ajuta prea multe la momentul respectiv, dar el a fost cel care ne-a facut cunistinta cu The Hub (http://www.facebook.com/groups/hub.rio/ ), locul în care cel puţin unul dintre noi (Silviu) a ajuns să facă o contribuţie foarte profunda cu sedintele lui de masaj si terapie. Cum ar spune el, a găsit o familie acolo şi se va intoarce cu siguranţă înapoi sa învete, sa ii invete şi sa impartaseasca cu ei alte momente deosebite. Persoana de contact de la Hub a fost Vanessa, o tanara foarte activa ce e pornita pe a face lumea un loc mai bun, minut cu minut. Am simţit o legătură foarte profundă cu ea şi speram ca vom ajunge să ne reunim mai devreme decât ne aşteptam:).

Crestem veniturile, taiem costurile

Ei bine, voluntariat sau nu voluntariat, ceea ce ştiam cu siguranta era că nu ne puteam permite să stam in Rio pentru inca o lună luand în considerare preţurile exorbitante de acolo. Bugetul nostru zilnic nu ne acoperea nici măcar cazarea, transportul şi mancarea, ca sa nu mai vorbim de alte activităţi in care am fi dorit să ne angajam. Deci aveam două opţiuni: fie să ne cresteam venituri, fie sa ne reducem costurile.

Am încercat prima optiune prin a ne promova abilitatile de masaj si training printre Couch Surferi şi am gasit vreo cateva persoane interesate. Nu a fost insa nici pe departe suficient pentru a acoperi cheltuielile pentru toti 3 pentru o lună, asa ca a trebuit să exploram si a doua opţiune. Pe departe cel mai mare cost era cazarea, şi din fericire si cel mai uşor de tăiat. Am gandit câteva strategii: primul era Couch Surfing, desigur. Am avut apoi ideea sa lucram într-un hostel şi să stam acolo pe gratis. Sau sa ne oferim serviciile si aptitudinile în schimbul cazarii. Apoi ne-am gandit de asemenea sa stam într-o favela, pe plajă, într-un parc sau în pădure. Dupa ce am analizat în profunzime totuşi, nicicare dintre ultimele optiuni nu a părut oportuna. :p

În cele din urmă s-au dovedit a fi de asemenea inutile, pentru ca intr-o zi l-am întâlnit pe Couch Surferul Felippe. Era intr-o joi, în timpul intalnirii saptamanale CS din Copacabana, şi la momentul respectiv stateam încă într-un hostel. Dupa ce am povestit pentru mai putin de 5 minute a ajuns sa ne invite să petrecem weekend-ul la el acasă. Devenise membru Couch Surfing cu doar câteva zile înainte, astfel ca urmam sa fim primii lui oaspeti – am fost cu adevărat onorati!