Iata-l in sfarsit, singurul si unicul Rio de Janeiro! Locul exotic la care visezi de copil, locul despre care citesti sau vezi la televizor si iti imaginezi momentul cand vei ajunge sa te plimbi pe strazile-i colorate, sa dansezi pe ale sale ritmuri de samba si sa-l saluti pe Iisus-i de pe deal. Şi iata-ne si pe noi… traindu-ne încă unul dintre visele de copil.

Cu Rio a fost dragoste la prima vedere. Temperatura ce nu coboara sub 15 C chiar dacă e iarnă. Pozitionarea perfectă, cu plajele grozave, dealurile înalte şi cea mai mare padure urbana din lume, toate frumos împletite cu metropola cosmopolita de 10 milioane de locuitori. Volei pe plajă şi atât de multe alte sporturi în aer liber, viata de noapte nebuna, un paradis al cumparaturilor, restaurante de lux, o multitudine de evenimente artistice si culturale, oportunităţile de voluntariat şi de business incredibile, mare deschidere spirituală,  locatiile turistice şi non-turistice, am simtit ca Rio de Janeiro are ceva de oferit pentru fiecare! Şi oamenii … incredibilii carioca (cum sunt denumiti locuitorii orasului Rio) ce isi ofera ajutorul inainte de a ne obosi sa-l cerem, care sunt amabili şi deschisi, sociabili şi generosi, atat de plini de viaţă, zâmbete şi fericire pură… Pentru ei viaţa nu e despre a se uita la ceea ce nu au, ci mai degraba despre a se bucura la maxim de ceea ce au şi de a face cu adevărat o sarbatoare din scurtul timp aici pe planeta Pamant. Ne-am simtit grozav printre ei si am fost cu adevarat inspirati de modul lor de a intampina fiecare zi cu un zambet!

httpv://youtu.be/SgpqtkPHbjk

Prieteni noi

Datorită celor 5 prieteni pe care ni i-am făcut pe autobuz din Paraguay am aterizat în Eco Hostel, Strada Sao Clemente Nr 39, Botafogo, şi a devenit destul de repede locul cel mai confortabil in care am stat în ultimele 4 luni. Chiar ironic, deoarece camerele erau imense, cu 12 paturi, şi noi eram obisnuiti sa gasim camere doar pentru noi 3 in cea mai mare parte a călătoriei până în prezent. Iniţial ne-am gândit că ne va deranja lipsa de intimitate… dar în curând ne-am dat seama că era mai mult o „cameră de distractie” decât o „camera fara intimitate”. Asta s-a datorat desigur colegilor nostri de camera ce erau oameni minunati, asa ca am decis in curand ca vom sta acolo pentru intreaga săptămâna pe care ne propusesem să o petrecem în Rio. În primele zile a fost destul de aglomerat pentru ca un grup de studenţi olandezi la Arhitectura se aflau intr-o excursie de studiu acolo, dar destul de curand a devenit atat de calm incat am simtit ca suntem cu adevărat acasă. Eric, Julia şi Samuel (personalul) cu siguranţă asa ne-au făcut să ne simţim!

Am fost foarte fericiti si cu preţul, 25 de reali pe noapte, iar daca plateai in avans pentru patru nopti o primeai pe a cincea gratuit. In plus, din cate am inteles Botafogo e unul dintre cele mai sigure cartiere, iar locaţia hostelului e excelenta: 3 minute pana la plaja Botafogo (din pacate nu se poate înota aici), şi mai puţin de 30 minute de mers pe jos pana la Praia Vermella (Plaja Rosie) şi plaja Copacabana. Cu autobuzul sunt mai putin de 15 minute pana la Copacabana si 20 pana la Ipanema, iar transportul e extrem de convenabil, cu o multime de staţii de autobuz prin jur şi 1 minut de mers pe jos pana la statia de metrou Botafogo. Pentru cumparaturi e de asemenea extrm de convenabil, cu unul dintre cele mai ieftine lanţuri de supermarket-uri din Rio (Mondial) la doar 5 minute distanta. Ca bonus, puteam sa-l admiram pe Iisus de la balconul hostelului in orice moment doream!

Şi asa ne-a trecut prima săptămână in Rio, în compania celor 5 noi prieteni, a lui Michael, Katie, Brigitte şi a tuturor celorlalţi oameni deosebiti pe care i-am întâlnit în hostel. Cu ei am experimentat primul nostru Caipirinha, prima petrecere de Samba şi Funk în Lapa într-o vineri seara, primul meci de fotbal vizionat impreuna cu localnicii pe plaja Copacabana. Ne simteam atat de bine incat a devenit repede evident că o săptămâna nu avea să fie suficienta pentru a face tot ce ne doream in Rio. Decizia de a rămâne pentru încă o săptămână a fost luata aproape fără a gândi!

Prieteni si mai noi

Încet incet prietenii noştri au început să plece unul câte unul, unii se intorceau acasă, atii zburau spre noi aventuri. Între timp am intrat în contact cu unii dintre Couch Surferii din Rio şi am inceput sa participam la întâlnirile lor săptămânale, astfel ca nu a fost deloc o provocare sa ne facem noi prieteni. Carlos ne-a invitat la un volei pe plajă intr-o miercuri seara, si curand am devenit dependenti! Am jucat până la miezul nopţii în prima zi, apoi ne-am adunat a doua zi pentru intalnirea Couch Surferilor şi am jucat din nou până târziu în noapte. Tot atunci i-am întâlnit pe Eduardo, Diego, Nathan şi Thiago, oameni minunati cu care am petrecut momente grozave tot restul şederii noastre. Thiago ne-a gazduit la el acasa pentru câteva zile, şi i-am fost foarte recunoscatori pentru ospitalitate.

Tot acolo i-am cunoscut pe Morgan şi Maurice, doi indivizi deosebiti cu care am ajuns să ne petrecem majoritatea timpului in Rio şi care aveau să ne devină prieteni foarte dragi. Morgan e  francez si numele lui, care inseamna „indragostit” in limbaj poetic, nu e englez cum crede toata lumea, ci de-a dreptul francez la origine (a subliniat lucrul asta de atatea ori incat ma vad obligata sa-l impartasesc cu voi). Am devenit prieteni instant, ceea ce nu a fost deloc surprinzator avand in vedere ca e la fel de deschis, aventuros si iubeste viata la fel de mult ca si noi. Am petrecut mult timp impreuna jucand volei pe plaja, dansand in Lapa, vizitand scoala de Samba Mangueira sau meditand pe plaja dupa ce ne infruptam din niste Acai delicios (favoritul nostru se numea Superbomba – asta da nume!) A plecat din Rio cu o saptamana inaintea noastra pentru ca il astepta inca universitatea in Germania, dar relatia speciala ce s-a format intre noi nu se va evapora atat de usor, si deja ne-am fixat urmatoarea intalnire in Franta  .

Maurice (Olanda) a venit in Rio cu un schimb de case pentru 6 saptamani; care va sa zica un tip din Rio a mers sa stea in casa lui din Amsterdam in timp ce el sta in apartamentul tipului aici in Rio. Un aranjament destul de misto, ne-a parut! Auzisem inainte despre schimbul de case,  iar acum aveam dovada ca functioneaza cu adevarat. Binenteles ca ai nevoie de o doza destul de puternica de incredere, dar se poate dovedi a fi o experienta ca nicicare alta.  In ultimele noastra 4 saptamani am petrecut destul de mult timp cu Maurice din nou jucand volei, avand picnicuri pe plaja sau pe dealuri, urcand pe Pao de Azucar, meditand si chiar vizitand faimoasa Isla Grande. Boca a avut o conectie speciala cu el ce a inceput cu dragostea lor comuna pentru Freud si a continuat cu multe conversatii profunde in si in jurul orasului. I-a placut atat de mult in Rio incat a decis sa-si schimbe planul initial de a se intoarce acasa dupa cele 6 saptamani si in schimb a inchiriat o camera pentru inca doua luni in cartierul lui preferat, Santa Teresa. Cat timp va ajunge sa ramana in Brazilia… nimeni nu poate sti  .

httpv://youtu.be/1alo6GtDNUg

Prieteni vechi

Prietenii noi nu au fost singurii cu care am petrecut momente speciale in Rio. O mare surpriză ce ne-a venit intr-o zi a fost un e-mail de la un prieten drag din Singapore, informandu-ne ca va fi in Rio pentru cateva zile cu prietena lui. A fost atât de emotionant sa-i vedem pe Andries şi Masha departe de “casa”… Am simţit ca ne-au adus o bucată de Singapore cu ei şi ne-au confirmat sentimentul că lumea e minuscula şi prietenii pot fi reuniti în locurile cele mai neaşteptate. Ne-au dat speranţă şi entuziasm pentru astfel de întâlniri si reconectari viitoare.

Decizia de a ramane

Planul nostru iniţial fusese să petrecem o saptamana in Rio, una in Salvador şi alta în Fortaleza, apoi o luna in Bolivia si in final sa ne intoarcem in Cusco (cerc complet dupa aproape 6 luni) in 31 august pentru cursul de Vipassana, 10 zile de meditatie in tăcere, la care ne inscrisesem. Am decis foarte repede ca vom sări peste Fortaleza de data asta din constrângeri de timp şi bani (transportul în Brazilia e ridicol de scump!), si decizia asta ne-a dat automat mai mult timp in Rio. Eu si Silviu aveam nevoie de viză pentru Bolivia, şi dupa ce am întrebat pe la ambasada ne-am dat seama că ar fi atât de complicat şi costisitor sa o obţinem incat ne-am întrebat dacă merita efortul la acel moment. În plus, preţurile pentru biletele de avion către La Paz crescusera atât de mult de cand verificasem ultima data incat nici zborul acolo nu mai era o opţiune. Aşa că am decis sa sarim peste Bolivia de data asta si am sperat ca poate se va schimba ceva în următoarele luni. Ca si-asa speranta moare ultima!  În orice caz, asta însemna ca aveam aproximativ 6-7 săptămâni să ne cufundam în modul de viaţă brazilian.