259975_136808446404945_7675391_nTango in strada, vin de calitate, moda si femei frumoase, politica si proteste, Evita si al ei Peron, Peron si a lui Evita, percutie salsa, viata de noapte, arta si evenimente culturale, bufeturi pizza si piete de weekend – toate astea si mult mai multe le are de oferit incredibilul Buenos Aires. Am stat acolo aproape o saptamana, dar am fi putut la fel de bine sa stam un an. Ai impresia ca e un oras unde cu greu ai putea sa te plictisesti, si asta par sa creada si multitudinea de expatriati care s-au stabilit acolo.

Pana cand noi ne-am plimbat prin Uruguay, Daniella si Selis au decis sa ramana in BA pentru o perioada sa lucreze si studieze, asa ca au inchiriat un apartament si s-au oferit sa ne fie gazde pe perioada cat am stat si noi acolo. Intre timp am aflat ca mare parte din gasca de la Eco Park era in BA, asa ca am mers la un festival de arte cu Skye, dupa care am fost invitati la un brunch de omleta si paine de banane cu ciocolata pregatit de prietenul ei Charlie, apoi am sarbatorit ziua lui Mel cu camembert la cuptor si vin rosu de casa, si am incheiat seria intalnirilor cu cina delicioasa gatita de Paula si savurata de noi impreuna cu Daniella, Selis si Carmen. A fost un sentiment grozav sa-i intalnim pe prietenii din Parcul Yoga afara in ‘lumea reala’ si sa realizam ca sunt tot ei si acolo :) .

Dupa ce in prima seara in BA Daniella si Selis ne-au dus la un gratar cu un grup de prieteni brazilieni, a doua zi am aterizat la o petrecere de pizza gratuita a Couch Surferilor. Am aflat ca in BA comunitatea de CS e printre cele mai active din lume – intr-adevar doar in seara respectiva s-au adunat peste 100 de oameni la pizza, bere si povesti. Binenteles ca, in spiritul traditional, a inceput la 10.30pm iar dupa miezul noptii au disparut toate mesele si localul s-a transformat intr-un spectacol de reggaeton si alte feluri de muzica latina. Ce mai bucurie, sa ne gasim in sfarsit in mijoc de latini cu chef de petrecere!

Din cate am inteles de la Richard, un tip intalnit pe Couch Surfing ce ne-a facut putin cunostinta cu BA, evenimentele de genul asta sunt nelipsite in oras. Nu e vorba doar de petreceri, dar tot felul de expozitii, festivaluri, lansari si alte de evenimente culturale ce sunt de obicei deschise publicului si au si un bufet cu vin si gustari din care vizitatorii se pot infrupta in voie. Nu suna deloc rau, ni s-a parut – un motiv in plus pentru care BA e considerat unul dintre cele mai bune orase de locuit in America de Sud, si chiar in lume.

‘Provocarea’ pe care am avut-o in BA a fost mancarea – proaspat veniti din Uruguay, unde cu greu gasisem mancare vegetariana, ne-am dat seama ca nici aici nu ne va fi mult mai usor: din nou optiunile se invarteau in jur de pizza, pasta si empanadas. Definitia lor pentru ‘carne’ e de altfel foarte interesanta – cand am intrebat la o patiserie daca au empanadas fara carne mi s-a raspuns ‘Da! Cu branza si sunca’. ‘Aha… Si fara sunca aveti?’ ‘Da, sigur! Cu pui!’. Cu alte cuvinte, carnea e doar porcul sau vita, in stare neprocesata. Bine de stiut cand aici.

Un lucru ce cu siguranta nu ne-a lipsit insa a fost vinul bun si foarte ieftin. Imi aduc aminte viu cum de multe ori pe cand eram fie in Europa fie in Asia si beam cate un vin Argentinian, visam la vremea cand o sa ajung sa-l savurez la el acasa. Nu as fi crezut ce-i drept ca se va intampla asa de curand, astfel ca a fost un bun prilej de reflectie asupra a cat de recunoscatoare sunt in fiecare moment pentru faptul ca ma aflu acum aici.

Degustatul a tot felul de vinuri nu a fost deloc o problema, pentru ca de cele mai multe ori era efectiv cea mai ieftina bautura din meniu – nu doar mai ieftin decat Coca-Cola sau alte bauturi, ci chiar decat APA!! Mai mult decat atat, preturile aproape ca te fortau sa cumperi o sticla intreaga in loc de un pahar. ‘Cat e paharul de vin?’ ’7 pesos’. ‘Si sticla?’ ’15 pesos’. Ce-o sa faci atunci?? Normal ca o sa zici ‘O sticla, va rog!’.

Pe langa vin si petreceri, ce ne-a mai placut mult in BA au fost muzeele. 2011 e anul in care majoritatea tarilor din America de Sud sarbatoresc 200 de ani de independenta de sub spanioli – serios ca ne-am nimerit bine aici pe vremea asta. Pe langa diferitele decoratii cu ’200 Bicenterario’ si alte festivitati, unele muzee au expozitii speciale pe tema asta. In Muzeul National din Casa Rosa (de unde si-a lansat Eva Peron discursul faimos) am dat peste o expozitie ce prezinta istoria ultimilor 200 de ani cu ajutorul unor documentare educationale (mai ales daca intelegi spaniola) si evocatoare de emotii. Unul dintre laitmotivele tuturor perioadelor istorice prezentate a fost ‘pasiunea’ permanenta a argentinienilor pentru proteste… si ni s-a parut amuzant cum, dupa 2 ore de urmarit diverse tipuri de manifeste si proteste din istorie, am iesit in Plaza de Mayo doar sa fim intampinati de 2 proteste ce se desfasurau in toata splendoarea.

Un alt muzeu ce ne-a facut mare placere a fost muzeul Evei Peron – cu toata controversa din jurul ei, doamna poporului va fi mereu prezenta nu doar in mintile si inimile argentinienilor, ci aproape ‘fizic’ in muzeul ce a fost creat in onoarea sa. Ne-a parut un muzeu cu totul iesit din norma, un muzeu ce spune o poveste si evoca emotii, un simbol grozav de important in povestea de viata a Argentinei – si recomandam cu siguranta trecatorului prin BA.

httpv://youtu.be/Az-RLXKKRY0

Ce-am mai invatat si savurat in Buenos Aires – in postul urmator!