A doua zi am pornit cata devreme pe ceea ce s-a dovedit a fi un traseu de 30 km cu bicicleta. De data asta era deja ziua mea de nastere, si nu m-as fi putut gandi la un mod mai bun de a o petrece! Am inchiriat biciclete si toate echipamentele necesare, şi dusi am fost. Ne îndreptam inspre un parc naţional şi desigur ca nu a fost uşor de găsit, pentru ca nici una dintre străzi nu avea nume, asa ca micuta hartă pe care o aveam s-a dovedit cu totul nefolositoare. În cele din urmă am ajuns acolo şi doamna draguta de la intrare ne-a avertizat: “Primul km e de urcat si e foarte abrupt, aşa că va trebui să împingeti bicicletele si apoi sa le urcati pe nişte scări. Al doilea km e de coborat, o pantă foarte abruptă, asa ca pentru siguranţa dvs vă rog să nu coborati pe bicicleta ci pe langa ea. In urmă cu două luni am avut un tânăr care a coborât pe bicicleta, a cazut si si-a scos un ochi. Aveţi inca asa o panta la km 8, dar in afara de asta restul sunt ok. Buena Suerte Chicos! (Mult noroc, copii!)”

Intr-adevar… foarte incurajator!

Ne-am uitat unul la altul … am venit sa ne biciclim si urma sa petrecem primii 2 km nu numai nu pe biciclete, dar chiar urcandu-le pe scări! Ce altceva ne puteam dori?: ) Ne-au luat 20 de minute pentru primul km si a fost antrenament serios. Al doilea l-am terminat în mai puţin de 5 minute (s-a dovedit ca panta abruptă a fost doar o mică parte din km2, iar restul l-am putut coborî pe biciclete, cu vantul in plete, adrenalina si pura grozaviel!). A fost pentru prima dată cand oricare dintre noi mergea cu bicicletele prin padure, asa ca am câştigat o apreciere cu totul nouă pentru baietii si fetele pe care le-am vazut la TV pe biciclete prin păduri, bălţi, ramuri şi rădăcini … a fost cu siguranta un exerciţiu fizic nu pentru cei cu conditie fizica slaba şi am putut usor intelege beneficiile de a face asta săptămânal.

11 km şi doua ore mai târziu am ajuns la o laguna ce ne-a lasat cu respiraţia taiata! Dacă împingeai capul afara din pădurea deasă vedeai un petec de iarbă verde, întrerupt doar de câtiva arbori enormi, şi langa el un lac ce părea plin de pietre stralucitoare sub un soare zambitor. Când am ajuns acolo Silviu facea deja plajă şi câinii ce ne insoteau creau un adevărat spectacol jucându-se în apă şi fiind fericit cum numai cainii pot fi. Ne-am luat un moment să ne cufundam în atmosferă şi ne-am odihnit putin in jurul si chiar in cel mai mare copac din laguna, ce arata ca si cum, daca ar fi întrebat, ar putea spune povestea ultimele secole …

Parcul national era practic pe o peninsulă şi eram la 1 km distanţă de a ajunge la capat. Cand am ajuns acolo ne-au intampinat un alt tip de copaci, cu trunchiuri portocalii şi aspect antic. Nu ne puteam satura de decor! O altă modalitate de a vizita parcul ar fi fost cu barca, si la sfârşitul peninsulei era locul unde oamenii erau dusi/adusi. Un individ pe care l-am întâlnit pe drum incolo a decis să ia barca înapoi in loc de a merge cu bicicleta cei 12 km veniti, dar nu-uh, noi nu aveam de gând să facem asta. Eram fuerte (puternici) şi puteam cu siguranta sa facem fata celor 15km de intoarcere.

Am fi putut rămane acolo pentru totdeauna, dar doamna de la intrare ne avertizase să ne intoarcem înainte de întuneric, nu numai din cauza pericolelor de a fi acolo pe timp de noapte, dar de asemenea din cauza frigului ce urma sa se aseze de indata ce soarele incepea sa coboare. Am ajuns inapoi la intrare tocmai la timp pentru a vedea apusul de soare peste lacul din apropiere şi am fost extrem de mândri de sincronizarea noastra perfecta. Era trecut de 7 seara când ne-am întors la pravalia de închiriere a bicicletelor, şi fundurile si picioarele ne erau în dureri considerabile. ne-am adunat toată energia posibila sa trecem pe la supermarket şi sa cumparam niste cina, iar apoi am sărbătorit putin acasa cu tsunami (băutura chiliana a carei fani suntem – vin alb cu îngheţată de ananas) şi facturas (diferite tipuri de produse de patiserie puse împreună) pe post de tort. M-am dus la culcare în noaptea respectiva plina de recunoştinţă pentru iubirea, bucuria şi minunatiile de care am avut parte nu numai de ziua mea, dar practic în fiecare zi de la începutul călătoriei … şi nu numai.