Nu am găsit motive care sa ne tină în El Calafate si mai mult, astfel ca a doua zi ne-am imbarbatat şi am urcat în autobuzul de 20 de ore inspre El Bolson, oprirea pe care o alesesem in drum spre Bariloche. Pe drum incolo s-a întâmplat cel mai bizar lucru: camera foto a lui Silviu a fost furata în timpul nopţii (bănuim de către unul dintre şoferii de autobuz) şi ascunsa undeva in spatele autobuzului, dupa ultimul scaun. Ce e socant e ca apoi el chiar a gasit-o acolo când s-a dus să arunce niste coji de portocala la gunoi şi, fara nici un motiv (aparent), s-a aplecat şi s-a uitat la dreapta. Nu ne-am putut crede ochilor când am găsit-o acolo! Cu siguranta a fost un semnal bun de a avea mai multa grija de lucurile de genul asta de acum incolo.

Ne facusem un nou prieten la pensiune, Ivan din Brazilia, asa ca a ajuns si el sa călătoreasca impreuna cu noi pentru câteva zile. Eram 6 călătorind împreună acum, deci grupul nostru a crescut practic cu 100%! Cata bucurie! 🙂

Am gasit ca si cazare doua cabane mici în El Bolson şi chiar dacă nu a fost întotdeauna foarte cald (înauntru şi afara), ne-am luat câteva zile să ne relaxam acolo, în mijlocul naturii.  Incalzirea era pe baza de gaz si la un moment dat cabana noastra a ramas fara, asa ca am petrecut o noapte dormind cu cate 2 pulovere pe noi, cu caciuli si manusi, in sacii de dormit si cu 3 paturi fiecare. Nu ca era pentru prima data cand faceam asta, dar am visat cu siguranta la taramuri clade si insorite… In prima seara petrecuta acolo am mers din nou la un bufet, de data asta într-un restaurant tradiţional (Parilla) – o mulţime de carne (destul de delicioasa din cate am auzit), dar în acelaşi timp si o multime de optiuni vegetariene. Restaurantele de tip Parilla sunt foarte raspandite in America de Sud si sunt locuri unde cu sigurata se manaca excelent :-)

A doua zi a fost ziua Daniellei si am sarbatorit cu un foc de tabara si un gratar. Am cumparat o gramada de legume pe care aveam de gând să le grătarim şi entuziasmul nostru era cu siguranţă prezent. Dar aptitudinile noastre de a transforma alimente in scrum s-au dovedit atât de evoluate incat am ajuns sa mancam cartofi piure instant şi pâine cu maioneza in loc. Din fericire Daniella cumpărase un tort de kiwi (aparent în tradiţia italiana aduce ghinion sa nu ai tort de ziua ta), astfel încât a fost un final perfect la masa noastra interesanta. A fost o sărbătorire minunata în cele din urmă, cu o mulţime de glume şi râsete. Am avut privilegiul de a asculta vocea angelica a Daniellei si, pe la 1 noaptea, cum eram încă afara povestind si uitandu-ne dupa stele cazatoare (estrellas fugaces  cum le spun ei aici) toate luminile din jur s-au stins şi ne-am trezit într-un întuneric complet, sub cerul perfect limpede si plin de stele. A fost unul dintre cele mai frumoase ceruri de noapte pe care majoritatea dintre noi le vazuse, şi Daniella a putut doar sa exclame,”Ce cadou special!”.

A doua zi ne-am trezit de dimineata (fără tragere de inimă, ce-i drept) pentru mica excursie pe care o planificasem în ziua precedentă. Ne-am plimbat vreo 6 ore si am vazut Cabeça del Indio (o piatră sub forma unui cap de  indian), un râu şi o cascadă foarte dragute. Ne-am întors acasă absolut epuizati deoarece plouase în ziua precedentă şi am mers o mare parte din drum prin noroi, cu trupurile in permanenta incordate ca sa nu alunecam şi sa ne umplem cu totul de noroi. Peisajul a fost frumos şi a fost si un exercitiu fizic bun, astfel ca toate au meritat în final;)

Pe drumul de intoarcere a trebuit sa ne recompensam, aşa ca ne-am oprit la Crazy Churros unde am baut un submarin (un pahar de lapte cu un baton de ciocolată înauntru) şi am mancat niste Churros (http://en.wikipedia.org/wiki/Churro) delicioase. Pe parcursul intregului drum am fost uimiti de tipurile de masini care ne-au iesit in cale, unele ce te faceau sa te intrebi cum nu se dezmembreaza la prima curba, altele ce parea iesite direct din muzeul de masini bizare. Am vazut de asemenea o multitudine de Dacii (ma rog, Renault), unele Loganuri noi dar majoritatea Dacii 1300 ce din nou pareau ca nu o sa ajunga la urmatorul stop. Cel putin interesant!:)

httpv://youtu.be/unrxgdaADq0

Am pertecut ultima zi in El Bolson invatandu-i 7th Path Self-Hypnosis (http://www.7thpathselfhypnosis.com/) pe Silviu, Daniella si Selis. A fost o experienta plina de satisfactii si ne-a facut a ne dorim sa impartasim asta cu cat mai multe persoane ce se afla in cautarea unei schimbari in mai bine. Am ramas cu speranta ca vor exista destule astfel de oportunitati in lunile ce urmeaza.

Destinatia noastra urmatoare, Bariloche, era la doar 2 ore distanţă. Eram de-a dreptul entuziasmati si încântaţi de planurile pe care le-am făcut pentru acest frumos oraş – zbor cu parapanta, călărie, drumeţii prin păduri minunate. Ne indreptam inspre acolo cu inimile deschise, ca întotdeauna ☺.