Am intrat in Argentina intr-o zi cu ninsoare şi binenteles ca nu am ratat ocazia unei alte batai cu zăpadă si plina de hohote de ras. Prima noastra destinatie a fost El Calafate, un alt loc despre care auzisem atât de multe. Gazda noastra cu gemul delicios din Puerto Natales ne daduse un contact al unui hostel si s-a dovedit a fi unul grozav! Preţul mediu prin jur era 40-50 pesos pe noapte, dar in locul unde am mers noi am plătit nu mai mult de 20!  Ce fericire! Când ne-am dat seama ca e foarte cald in casa toată ziua şi putem chiar sa dormim în tricou noaptea (din nou ceva ce nu avusesem privilegiul sa experimentam de foarte mult timp), am fost cu atat mai fericiti! In plus aveau cea mai adorabila fetita ce fugea mereu prin casa, avea un păr negru mare si arata exact ca o păpuşă. Boca a glumit ca e fiica mea bruneta in final regasita…  Un lucru e cert, as fi putut cu siguranta sa o iau acasa, atata era de adorabila!

Era ziua de naştere a lui Silviu in ziua respectiva asa ca am sarbatorit la o pizzerie de tip bufet, cu pizza nelimitata pentru 35 pesos (cam 9 USD). Ne-am dat seama mai tarziu ca pizza si pasta sunt foarte populare (si absolut delicioase) in toata Argentina gratie influentei Europene foarte pronuntate. La pizzeria respctiva aveau si cele mai delicioase empanadas (un produs de patiserie tipic in regiune) şi un vin roşu de casă foarte bun pe care l-au servit intr-un recipient sub forma de pinguin – ce mai, foarte foate tare! Daniella şi Selis erau încă cu noi – drumurile noastre nu pareau să simtă nevoia de a se desparti încă. Ne bucuram de compania celorlalti din ce in ce mai mult şi am fost încântati cu totii că eram în continuare interesati de aceleaşi lucruri.

A doua zi am mers sa vedem in sfarsit Perito Moreno, gheţarul magnific despre care vorbea toata lumea (http://en.wikipedia.org/wiki/Perito_Moreno_Glacier). E pe Lacul Argentino si are o latime de 5 km; inaltimea medie deasupra apei e 74m si adancimea totala a ghetii e 170m. Nu mai vazusem asa ceva niciodata si cu toate ca a fost unul dintre eforturile financiare cele mai mari pana la data respectiva, trebuia făcut! Am platit 100 de pesos (25USD) pentru biletul de autobuz pana acolo (si pentru ca nu eram in sezon am avut tot autobuzul la dispozie, abia am fost 7 oameni in total), încă 100 de pesos pentru a intra în parc şi încă 50 pentru o plimbare cu barca ce ne-a dus pana la 200 de metri apropriere de imensul cub de gheaţă. În final am fost cu totii de acord ca a meritat!

Desigur ca vremea a decis să fie foarte amuzanta din nou şi a plouat atât de mult tot timpul incat a trebuit sa purtam pelerinele de ploaie in permanenta. Unii dintre noi nu aveau asa ceva, astfel ca a trebuit să improvizam şi Daniella s-a gasit în interiorul unui sac mare gaurit, aratand destul de mult ca un pom de Craciun – totul a mers struna în cele din urmă!

Erau o mulţime de locatii de vizualizare a ghetarului si ne-am plimbat 2 ore în ploaie holbandu-ne la el cu veneraţie din unghiuri diferite. Era incredibil de albastru si ne-a venit greu sa credem ca e facut doar din gheata. Ni s-a spus ca e legat de concentratia ghetii si cu cat e mai densa, cu atat e mai albastru ghetarul. Am tot vrut să facem o mulţime de poze, dar din păcate ploaia nu parea să fie foarte prietenaosa cu aparatul foto, astfel ca a trebuit să-l tot ascundem pe sub haine in permanenta.

 httpv://youtu.be/m-tl5KfaCv0

Se pare ca vara e cel mai bun timp pentru a vizita ghetarul pentru ca desi e mai mic, se poate auzi trosnind şi se vad bucati din el cazand – am văzut un filmulet cu astfel de imagini şi e cu adevarat un spectacol special! În timpul celor 2 ore cat am stat acolo l-am auzit trosnind de câteva ori şi am văzut unele bucati prabusindu-se – bucăţi mici doar, dar ni s-a parut spectaculos oricum! Oricum, in general am hotarat ca a fost al doilea cel mai groyav lucrur pe care l-am facut de cand aici, dupa cataratul pe Vulcanul Villarica in Chile.