Calatoria de 33 de ore cu autocarul nu a fost foarte plăcuta (mai ales că locurile noastre erau tocmai in spate, aproape de toaletă) dar cumva am supravieţuit. In prima zi peisajul a fost cu adevărat spectaculos – munţi, păduri, cascade, şi cea mai uluitoare varietate de culori pe care am văzut-o vreodată în natură. Ni se spusese că toamna in Patagonia e ceva ce nu trebuie ratat deoarece diversitatea culorilor pare a fi din alta lume, şi acum vedeam in sfarsit la ce se referau oamenii respectivi.

Disclamer! Realizez cum foarte multe dintre lucrurile despre care scriu sunt la superlativ, ‘cel mai uimitor …’, ‘n-am mai văzut niciodata aşa ceva…’ etc, dar adevarul e ca … e adevarat! Am calatorit toti 3 extensiv prin Europa şi Asia, dar foarte multe din lucrurile din această călătorie nu le-am mai văzut sau experimentat înainte, şi multe altele poate le-am văzut dar nu in aceeasi măsură sau nu de aceasta frumusete.

Am ajuns in Punta Arenas marti seara devreme şi am aflat imediat ca pinguinii migrasera si de acolo, inspre Brazilia… Vestea ne-a intristat putin, dar am fost de acord sa mergem până acolo sa-i găsim (nu un efort prea mare din moment ce ne îndreptam inspre Brazilia oricum).

Am avut suficient timp in seara respectiva sa vizitam cimitirul (se spune ca e un punct musai de vazut daca ajungi acolo, si noi cam suntem de acord) şi sa vedem niste creaturi asemenatoare pinguinilor pe docuri. Aratau ca niste pinguini micuti, dar apoi am aflat ca erau de fapt cormorani – un tip de pasăre ce arata ca un pinguin dar e mult mai mica si zboara. Orice ar fi fost, noi ne-am bucurat la fel de mult sa le vedem!

httpv://youtu.be/Ue0YWeXiynw

Stiam despre o barca ce mergea de la Punta Arenas inspre sud, spre ‘sfârşitul lumii’, si am aflat ca pleaca doar o dată pe săptămână, in fiecare miercuri. Era marţi seara când am ajuns acolo, asa ca am stiut ca a doua zi ar fi ‘atunci ori niciodată’ (cel puţin în această excursie, pentru ca nu aveam de gand să petrecem o săptămână acolo aşteptand barca următoare). Am sperat că vom găsi bilete pentru feribot a doua zi, şi într-adevăr am gasit! Avea să fie o calatorie de 39 de ore (cu 2 nopti de dormit pe scaune) si aproape ca ne-am prăbuşit cand am auzit preţul (180USD doar dus), dar din moment ce am venit tot drumul până in Patagonia ne-am gândit ca economisim mai târziu. In plus, ni s-a spus ca privelistea e spectaculoasa şi vom putea vedea ghetari si balene. Dacă nu altceva, partea asta ne-a convins!

Barca se întorcea in Punta Arenas numai o data pe săptămâni, sâmbăta, dar am aflat despre niste zboruri zilnice ce dureaza o ora si costa 100USD – aproape jumătate din preţul biletului cu feribotul! Ne-am luat niste bilete de întors pentru luni după-amiază şi am pornit cu elan inspre feribot. Cunoscuseram un cuplu (Daniella şi Selis) care fusesera in acelasi autobuz cu noi din Chiloe şi pareau să fie interesati de aceleaşi lucruri ca si noi. Au decis să vina si ei cu feribotul, şi in cele 39 de ore petrecute in aceeasi camera am ajuns sa ne cunoastem mai bine si sa ne dam seama cat de multe lucruri avem in comun. Ar putea chiar sa fie inceputul unei prietenii deosebite :) .

Feribotul a fost cu totul altfel decât ne-am aşteptat, cu o cameră foarte mică de ‘dormit’ ce era aceeaşi cu ‘camera de zi’. Avea o capacitate de 12 oameni dar noi am avut norocul sa fim numai 6 ce dormeam acolo si inca 2 ce stateau cu noi ziua dar noaptea mergeau in compartimentele de dormit (bilete ce costau 250 USD). Erau mai multi membri de echipaj decat pasageri pe feribot, şi ne tot intalneam cu ei in timpul mesei. Căpitanul a petrecut destul de mult timp cu noi la masa de prânz şi am râs şi glumit o gramada impreuna. Ce pot să spun, un om fericit:)

Timpul pe barca a trecut destul de repede cu laptop-urile, cărţile şi noi insine ca divertisment. Dar momentele grele au fost cele in larg, când valurile mari ne balansau din stanga-n dreapta si am avut toti rand pe rand rau de mare. Ni s-a dat mancare de 4 ori pe zi şi rugăciunea cea mai frecventa a devenit curând ‘Doamne Dumnezeule, te rog să-mi ţii si aceasta mâncare in stomac’. In cea mai mare parte, am făcut-o. Nu toti insa, si nu toata.

 httpv://youtu.be/boWJA3d4XQs

Privelistea pe drum a fost un picut dezamăgitoare şi am simţit că nu a fost atât de spectaculoasa încat sa merite 2 zile pe feribot şi 180USD. Vremea nu a permis balenelor sa ni se arate, si când am trecut pe langa gheţari era noapte, astfel ca nu am avut norocul sa-i vedem. Mai târziu căpitanul ne-a spus că drumul înapoi e mult mai bun din punctul asta de vedere pentru că se trece pe langa ghetari in timpul zilei si chiar ofera o priveliste speciala! Deci, dacă aveţi de gând să veniti in Puerto Williams, poate ca ar fi o idee bună sa zburati încolo si sa reveniti in Punta Arenas cu feribotul. Daca am fi stiut toate astea înainte am fi procedat si noi la fel… Dar asta ar fi insemnat de asemenea ca nu am fi ajuns sa vedem adevaratul ‘sfârşit al lumii’, unde am ajuns doar datorita acestei călătorii cu barca.