Din Humberstone am iesit la drumul mare si am facut cu mana unui autobuz ce mergea inspre Iquique. Ne place la nebunie ca in Chile autobuzele opresc oriunde ai nevoie de ele, in mijloc de orice drum. Din Iquique am luat autobuzul de noapte inspre San Pedro de Atacama, si ne-am dat seama ca destinatia finala era Toconao, un satuc la jumătate de oră după San Pedro. Citisem ca e o buna destinatie dacă vrei experimentezi viata pura din deşert, şi pentru ca preţul era oricum acelasi am decis să mergem până la capăt. Ne-am gândit ca putem oricand sa ne intoarcem in San Pedro in cazul in care am găsi Tocanao nesatisfăcătoare.

Am coborât din autobuz în Toconao la ora 10 dimineata şi am fost şocaţi să vedem mai mulţi câini decat oameni pe străzi. Era un singur loc de cazare listat în LP, aşa ca ne-am îndreptat înspre acolo. Am găsit-o doar pe bucătareasa: ‘Oh, doamna e iesita putin, dar se intoarce imediat, o puteţi aştepta’ ne-a spus ea grijulie. Am intrat în curtea din spate şi am aşteptat putin, până ne-am hotărît ca am putea fi si mai productivi. Silviu a ramas acolo cu bagajele si cartile lui audio, în timp ce eu si Boca şi am plecat în căutare de mic dejun şi eventual un alt pat pentru noapte. Intreband pe strada am fost directionati inspre familia Gonzales, care se pare că găzduieste vizitatori. Desigur ca nu i-am gasit acasă, aşa că atunci cand ne-am intors si ne-am dat seama că ‘doamna’ inca nu revenise, am hotarat ca e timpul sa luam micul dejun ce era de pe-acum un fel de pranz.

Când a venit doamna, o jumatate de ora mai tarziu, a gasit trei străini infulecand paine si Manjar (un fel de caramel ce le place la nebunie chilenilor) la ea in curte, pe masa ei de cafea… Deloc o privelişte ciudată! I-am spus ca suntem în căutarea unui pat pentru o noapte, şi spre uimirea noastră (pentru ca nu vazusem picior de om pe strada, deci am presupus ca nici turisti nu prea or fi) ea ne-a infomat ca toate camerele ii sunt ocupate! Ne-a recomandat un alt loc, apoi ne-a spus să nu ne grabim si să lasam daca vrem bagajele acolo pana gasim un loc pentru noapte. Cat de draguta si tanti asta, ne-am spus 

Am petrecut următoarele 2 ore mergand în sus şi-n jos prin micul sat doar sa descoperim că al locul recomandat era si el plin, iar familia Gonzales era tot de negasit. În cele din urmă am aflat despre un loc mai departe, pe drumul inspre vale, şi spre fericirea noastra chiar am gasit o cameră disponibila.

Când am întrebat ce am putea face in sat ni s-au sugerat două lagune (accesibile cu masina), o vale (posibil de mers pe jos) si o livada. De mere. Nimic spectaculos pentru noi, dar ceva cu adevarat demn de mandrie pentru cei ce vad stropi de ploaie de maxim doua ori pe an. Am decis intr-un final sa mergem la laguna Chaxa, aprox 20 km distanţă, unde-si au locasul o multime de flamingo roz şi unde se spune ca se infatiseaz un apus cu totul deosebit. Am gasit pe cineva sa ne duca acolo pentru 20 de mii de pesos (pentru toti 3), si nu am regretat nici un cent! A fost ceva ce nu mai vazutsem niciodata: cerul de un portocaliu strălucitor, şi apa şi munţii din jur mov în lumina soarelui ce apunea. Cand ajungeti acolo asiguraţi-vă că staţi putin mai mult după apusul soarelui, pentru ca atunci pleaca turistii veniti din San Pedro cu microbuzele, si se asterne o tacere mormantala, in care se aude doar ocazional batutul aripilor pasarilor Flamingo ce zboara dintr-o parte in alta pregatindu-se pentru noapte.

httpv://youtu.be/0C_bVODFUiI

Am mers la culcare în acea noapte fara o urma de regret ca am decis să venim in Toconao inainte de a merge in mai aglomeratul şi turisticul San Pedro!