Am lasat Arica şi fetele duminica dimineata, indreptandu-ne inspre Humberstone conform planului. A fost o despartire trista pentru ca Silviu le facuse fetelor niste masaje grozave in ultimele trei zile, astfel ca desigur ca s-ar fi bucurat de mai mult tratament de genul. Trebuia sa plecam totusi, astfel ca dupa oprirea de o ora in mijlocul desertului dintr-un motiv necunoscut, si privelistea de absolut nimic (in afara de nisip, nisip si iar nisip) pe toata durata calatoriei, am ajuns in sfarsit in Humberstone la patru ore dupa ce ne-am urcat in autobuz.

Locul era chiar mai pustiu decat ne imaginasem: pana si tipul ce vindea bilete nu era de gasit. ”E ok, plătiţi când ieşi”, ne-a spus nenea de la securitate cu care ne lasasem rucsacii. Bine, atunci… 

Humberstone a fost construit de britanici în 1870 (deşi a primit numele acesta doar în 1934) intr-o zona de exploatare de caliche în deşertul Atacama, pe vremea când nitratul de sodiu era utilizat ca îngrăşământ. I-a mers atat de bine încât o anumită perioadă a fost considerat oraşul cel mai avansat din regiune.

În timpul Marii Crize Economice cererea a scăzut insa considerabil, şi o data ce nemtii au inventat ingrasamintele sintetice, interesul in nintratul de sodiu s-a pierdut. Oraşul a fost complet abandonat in 1960, iar în 2005 a fost declarat monument UNESCO.

Am petrecut cateva ore plimbandu-ne prin micul oraş si am fost uimiţi de cât de bine intreţinute erau unele structuri. Casele, scoala, piscina, piaţa si teatrul erau intacte, iar biserica arata ca si cum ar fi fost folosita si azi.

In sala de teatru Boca a avut ocazia sa-si prezinte talentul special de balerina, inspre deliciul unui copilut ce trecea prin zona si a suprins accidental bucati din spectacol. Privirea socata de pe fata lui a fost nepretuita!:)