Am auzit de curand urmatoarea poveste, si mi s-a parut ca are grozav de mult sens:
A fost odata un baiat ce avea probleme in a-si controla furia. Intr-o zi, tatal sau i-a dat un sac de cuie si i-a spus ca de fiecare data cand va fi nervos, sa bata un cui in gardul din spatele casei lor.

In prima zi baiatul a batut 37 de cuie in gard.

In decursul urmatoarelor saptamani, pe masura ce a invatat sa-si controleze mania, numarul cuielor batute zilnic in gard a inceput sa scada. Copilul si-a dat seama ca e mai usor sa isi controleze furia decat sa bata acele cuie in gardul din spatele casei.

Intr-un final a venit si ziua in care baiatul a invatat cu adevarat sa isi controleze emotiile si nu si-a mai pierdut deloc firea.

Cand i-a spus tatalui sau, acesta a sugerat ca acum baiatul sa scoata un cui din gard pentru fiecare zi care trece in care copilul nu isi pierde deloc cumpatul. Zilele au trecut si copilul a putut intr-un final sa-i spuna tatalui ca toate cuiele au fost indepartate.

Tatal l-a luat pe fiul sau de mana, au mers impreuna la gard si tatal i-a spus fiului:
“Ai facut treaba buna, fiul meu.
Acum uita-te la toate aceste gauri din gard. Gardul acesta nu va mai fi niciodata la fel, niciodata ca inainte. Cand spui lucruri grele la manie, acestea lasa cicatrici adanci precum aceste gauri.
Atunci cand bagi un cutit intr-un om, poti apoi sa il scoti… dar nu conteaza de cate ori vei spune “imi pare rau”, rana va ramane mereu acolo.”

Daca cineva ti-ar da azi un cutit si ti-ar spune sa-ti injunghii mama, tata, sotul, sotia… prietenul, prietena… vecinul, vecina… persoana ce sta cu tine la coada in magazin… ai face-o? I-ai injunghia? Din nou si din nou?

O rana verbala e la fel de puternica precum una fizica. Cu toate astea nu ne dam seama cate persoane injunghiem in fiecare zi, in fiecare clipa a vietii noastre. Uneori bagam cutite adanci in persoanele ce ne sunt cele mai dragi, in persoanele ce ne sunt mereu alaturi, pentru ca e cel mai usor sa ne varsam mania pe ele.
Oare suntem nebuni???????????????????

Cate rani poate cineva suporta? Cate cutite? Cate cicatrici?

Cat e de usor sa spunem “el/ea ma enerveaza” “ma scoate din sarite” “ma face sa-l/o strang de gat”! Unii oameni spun ca nu isi pot controla mania – cum e posibil? cand toti am primit la nastere acelasi drept, si anume dreptul la libera alegere: dreptul sa alegem cum sa raspundem la un anume eveniment/ situatie, dreptul sa ne enervam sau sa ne tinem cumpatul.

Imi pare un semn grozav de slabiciune sa acuzam pe altii pentru propriile emotii.

Pentru multi dintre noi puterea este asociata cu tonul ridicat al vocii sau cu dimensiunea si puterea pumnului. Adevarate putere vine insa exact din abilitatea de a ne controla impulsurile si instinctele, din abilitatea de a ne asuma responsabilitatea pentru vorbele si actiunile noastre.

Daca ne gandim logic, faptul ca altcineva “ne enerveaza, ne infurie, ne face sa ne pierdem cumpatul” inseamna ca ne aflam cu totul sub controlul acelei persoane, dam voie acelei persoane sa ne controleze sentimentele si practic viata. Ne pierdem astfel cu totul puterea de a alege cum sa reactionam, renuntam astfel cu totul la dreptul de a schimba ceva si ajungem sa ne rezumam fiecare zi la a ne plange si invinui pe altii pentru felul cum evolueaza viata noastra.
Acceptam astfel ca altii sa ne controleze viata, in loc sa preluam noi fraiele si controlul asupra propriei vieti.

Dar continuam sa sustinem ca noi suntem cei puternici.
Nu e complet ilogic???