E fascinant de observat cum oamenii de peste tot de prin lume sunt atat de limitati la religiile cu care au fost indoctrinati copii fiind. In Romania toti necrestinii sunt automat destinati Iadului; pentru Musulmani toti Infidelii sunt sortiti pierzaniei, tot in drum spre Iad, dar poate ca nu acelasi Iad:). Pentru hindusi si budisti insa lucrurile stau putin diferit, conceptul de iad nu exista (ei crezand in reincarnare), dar in acelasi timp nici nu au aceasta atitudine puternica impotriva celor de ne-religie cu ei. Adica daca nu esti hindus/budist atunci iti va fi mai greu sa atingi iluminarea pentru ca nu ai parte de ghidarea necesara, dar totul depinde de tine si e posibil sa ajungi acolo prin mijloacele proprii. Cu alte cuvinte ai sanse oricine ai fi, de oricunde si in orice ai crede, spre deosebire de ne-crestinii si ne-musulmanii care by default n-au nici o sansa la Rai.

Ieri am participat cu Natasha la o discutie publica intitulata “Sfat de la un prieten spiritual”, vorbitorul fiind un calugar budist.
Nu am auzit nici macar o data vreunul dintre cuvintele “creator, zeu, iad, pedeapsa, durere, frica, flacari, trebuie, sa nu faci, sa nu dregi etc etc”. Intreaga discutie a fost centrata pe ce ar fi indicat sa faci daca vrei sa duci o viata fericita si implinita. Fara obligatii, amenintari, biciuiri… Imi aduc aminte asa de bine momente din trecut cand am iesit din biserica in timpul predicii pentru ca Parintele respectiv era mult mai preocupat sa ne spuna cum vom ajunge in Iad daca mai mergem la discoteca, decat sa ne spuna ce am putea sa facem sa contribuim la cresterea calitatii vietii celor din jur si implicit a noastra… a vietii de dupa moarte, dar in acelasi timp si a celei de acum.

Un fenomen pe care l-am observat foarte mult in afara Romaniei este urmatorul: in general oamenii religiosi, indiferent de religia pe care o au, tind sa fie mult mai empatici, altruisti si orientati pe cei din jur si pe ajutorarea lor decat oamenii care in principiu nu au nici o religie. Oamenii care mi-au oferit cel mai mare sprijin in drumurile mele si care m-au ajutat cum au putut si din tot sufletul au fost oameni care credeau puternic in ceva, fie acel ceva Iisus, Allah, Buddha, Vishnu sau orice alti zei; au fost oameni care credeau in ceva mai presus decat ei, oameni care stiau ca rolul lor pe pamant nu este legat exclusiv de persoana lor, ci e vazut mai degraba ca o contributie la pacea si bunastarea semenilor.

In Romania oamenii sunt fooooarte religiosi… dar majoritatea din pacate doar duminica in biserica. In timpul saptamanii e normal sa fii nervos, sa urasti, sa judeci, sa vorbesti de rau, sa invinuiesti, sa biciuiesti… ca doara lumea e plina de idioti si nu ai cum sa nu iti iesi din pepeni cand dai in fiecare zi cu ochii de cocalari si nesimtiti, fufe si neciopliti, incompetenti, prostime… si plebe, d’le, plebe!!. Oameni care nu stiu nimic, nu inteleg nimic din ce vorbesti si sunt inutili planetei, au fost trimisi pe Pamant doar ca sa-ti dea tine dureri de cap. Normal ca te aduc la un grad de exasperare ce te face sa vrei sa-i extermini in orice mod posibil, fie cu AK47 sau cu cuvinte jignitoare si priviri ucigatoare. Pai da! Mama lor de &%$#%$!!!!

“Pentru ca lumea sa se schimbe, eu trebuie sa ma schimb intai”.

Dar cat de des e cineva acolo sa ne reaminteasca lucrul asta? In special cand proverbele pe care le invatam de copii sunt ‘Sa moara si capra vecinului” si “Hotul neprins, negustor cinstit”. Poate e momentul sa revizuim parti din a noastra cultura din mosi stramosi…