In anii 1300, cand insula a intrat sub dominatia imperiului hindus, cuceritorii au introdus sistemul de caste – oamenii cu sange regal au devenit parte din casta superioara, iar cultivatorii de orez casta inferioara. In prezent sunt 4 caste principale in Bali, iar ce e foarte interesant e ca pentru fiecare casta exista doar 2-3 nume ce se tot repeta in functie de al catelea nascut esti in familie. De exemplu, pentru casta inferioara (ce cuprinde 90% dintre balinezi) exista urmatoarele nume:

primul nascut: Wayan sau Putu
al doilea nascut: Made sau Kadek
al treilea nascut: Nyoman sau Komang
al patrulea nascut: Ketut
al cincilea nascut: ghinion, s-au terminat numele. Asa ca o iau de la inceput cu Wayan sau Putu.

Dragut e ca numele astea se aplica atat la barbati cat si la femei, nu se face distinctie intre ele. Deci orice persoana ai lua-o de pe insula ai sanse 1 din 7 sa ii ghicesti numele. Cele mai comune sunt Wayan si Made, primul si al doilea copil (desi familiile mari sunt la ordinea zilei, cu 4-5 copii).

Pe langa aceste nume, majoritatea oamenilor isi mai aleg si o porecla pentru a se putea diferentia de altii… ceva de genul Wayan “a lui Marin din Deal”. Sau Made Iunia (cum am ajuns sa ma prezint si eu, dupa ce am aflat un lucru foarte interesant – Iunia e nume indonezian! Deci m-am nimerit la fix acolo). Aceasta porecla o vor avea pe actul de identitate, pe care nu exista nume de familie pentru ca nu au asa ceva.

L-am intrebat pe un balinez cum se descurca fara nume de familie: “Cum stii ca tu esti fiul tatalui tau?” “Cum adica? Binenteles ca stiu ca sunt fiul tatalui meu!!” “Bine bine, dar cum stiu EU ca tu esti fiul tatalui tau?” “Aaaaa….. pai pentru ca iti spun eu”. “Ok, si daca vreau sa verific? Daca sunt guvernul Indoneziei si vreau sa verific cine e tatal tau.” “Eh, pe Guvernul nostru nu il intereseaza niciodata cine e tatal cui.” “Ok, sa zicem ca l-ar interesa, ar veni maine niste oameni sa faca niste cercetari si ar vrea sa stie cine esti tu, carei familii apartii. Cum ar afla?” “Aaa, pai ar merge la seful satului si ar intreba, el stie carei familii apartine fiecare om din sat”. Si uite asa s-a rezolvat problema, intr-adevar la ce le trebuie oamenilor nume de familie?

Sentimentul de apartenenta la comunitate si la viata satului este extrem de puternic in Bali, este practic o obligatie. Fiecare cetatean casatorit are anumite responsabilitati si datorii pe care e musai sa le implineasca – cum ar fi sa participe la sesiunile de curatare a templului si a satului, sa ajute la inmormantari, la sarbatori, la ceremonii. Persoanele necasatorite nu au astfel de obligatii, asa ca am intalnit persoane care mi-au spus ca mai asteapta cu insuratul pentru ca presupune prea multe responsabilitati si nu mai sunt liberi sa plece cand vor unde vor, pentru ca trebuie sa fie prezenti la actiunile satesti.

Asta nu ar fi totusi singurul motiv pentru neinsuratoare/nemaritis. Problema cea mai mare (presupunand ca ai gasit deja persoana cu care doresti sa iti impletesti destinul) e cea financiara. Datorita culturii si obiceiurilor din mosi-stramosi, e teribil de costisitor sa te casatoresti in Bali. Cei mai saraci dintre balinezi trebuie sa economiseasca echivalentul a cel putin 700 de euro pentru o nunta, asta in conditiile in care salariul mediu lunar e 35-40 de euro. Oamenii trebuie din nou sa recurga la economisiri, si cu toata ca la nunta primesc bani de la sateni, acestia nu sunt intotdeauna suficienti incat sa acopere cheltuielile. Ca la inmormantari, cei mai multi bani sunt folositi pentru ofrande – trebuie obligatoriu sa fie sacrificati cel putin 2 porci (si porcii nu sunt ieftini in Bali:p) si alte animale, apoi sunt fructe si flori pentru zei, mancare si bautura pentru invitati… este cheltuiala serioasa si absolut obligatorie.

E adorabil sa vezi cum balinezii sunt constienti de ce altceva se intampla prin lume si de cat de diferit e de ceea ce se intampla in insula lor, asa ca mereu am auzit faze de genul “Stiu ca in religia ta voi nu credeti asta, dar aici in Bali noi asta credem”, “Stiu ca la voi e posibil sa va casatoriti cu doar 3 prieteni prezenti si cu 2 sticle de sampanie (am vazut la televizor), dar aici in Bali lucrul asta este de neconceput, put si simplu NU SE POATE”. Traditia e atat de puternica si legile comunitatii locale atat de stricte si impamantenite incat e cu totul de neconceput sa faci altfel decat a fost facut de toti stramosii tai pana in prezent.
Cu toata ca ei recunosc alte religii si accepta ca nu toti oamenii cred in ceea ce ei cred, ca religiile sunt toate diferite in practici si credinte, ceea ce nu pot sa conceapa este lipsa religiei. Conceptul de “ateism” le e cu totul strain si daca ii vei spune unui balinez ca nu ai religie sau ca nu crezi in nimic, pur si simplu nu va putea intelege. Nu va putea intelege. Nu va putea intelege!!

Am inteles ca in unele insule unde musulmanii nu sunt majoritari, crestinii construiesc biserici din 3 in 3 case, atat de mult doresc sa-si arate si afirme credinta. In acelasi timp asta duce la multe conflicte intre cele doua grupuri religioase si nu sunt rare atentatele cu bomba in mijloacele de transport sau in locuri intens populate. Guvernul indonezian recunoaste oficial dreptul la 6 religii, dar se pare ca indivizii nu intotdeauna recunosc dreptul la o ALTA religie.