Credinta lor puternica si dedicatia fata de religie e evidenta din momentul in care aterizezi in Bali, si pe masura ce interactionezi cu localnicii intreaga poveste devine deosebit de fascinanta.

Principiul ce sta la baza credintei lor este echilibrul, ideea de Ying si Yang. Ei stiu ca pentru a avea bine trebuie sa existe rau, de aceea ei recunosc zeitatile negative, le accepta si le respecta la fel de mult ca pe cele pozitive. E incredibila dedicarea pe care o arata fata de zei… in fiecare sat exista un numar serios de temple unde la fiecare 15 zile se oficiaza ceremonii de adorare a zeilor. Fiecare casa are un mic altar la care oamenii depun ofrande in fiecare dimineata si seara. In general dimineata se depun mici cantitati de mancare din ceea ce a fost gatit pentru ziua respectiva, iar seara sa creaza mici ornamente de flori ce se depun impreuna cu betisoare parfumate la altarele respective si in fata caselor, pe trotuar.

ofrande

vanzare de ofrande de flori
cosulete impletite din frunze de bananieri
Atat ofrandele de dimineata cat si cele de seara sunt puse in mici cosulete impletite din frunze de bananieri, si necesita destul de mult timp pentru a fi create.
Multi locuitori le creaza personal, iar cei care nu au timp sa faca lucrul asta le pot cumpara de la piata locala. Numarul cosuletelor oferite depinde la la casa la casa, dar am intalnit oameni care creau 50 de aranjamente dimineata si 50 seara.
E de asteptat ca balinezul de rand sa investeasca 40% din venitul sau lunar pentru ofradele destinate zeilor. In Bali viata se scurge intre sarbatoriri si ceremonii. La fiecare 200 de zile au o sarbatoare foarte mare si importanta. Ceremonia are loc in templu si e deosebit de complexa si chiar sangeroasa, se sacrifica porci si bivoli, au loc batai de cocosi, cantari si dansuri, ofrande, rugaciuni… intregul templu si chiar sat sunt decorate cu cele mai colorate ornamete si oamenii isi dedica zile intregi evenimentului.
Apoi, la fiecare 15 zile au loc ceremonii mai mici cand din nou trebuie sa mearga la templu si sa-si arate recunostinta si slavirea fata de zei. Am intalnit un Australian ce locuieste in Bali de 35 de ani (a mers acolo in vacanta si nu s-a mai intors acasa, e o practica destul de comuna si am intalnit destui englezi sau australieni care au ramas acolo in vacanta prelungita – pentru totdeauna). Australianul respectiv avea oarecefel de business acolo si imi spunea ca oricata admiratie ar avea pentru dedicatia balinezilor fata de religia lor, lucrul asta nu e deloc o bucurie pentru cei care trebuie sa ii angajeze. Asta pentru ca din 2 saptamani de lucru ajung sa lucreze efectiv vreo 8-9 zile, restul timpului fiind ocupati cu pregatirile pentru diversele ceremonii religioase.
:)
Inca un element esential al religiei lor este credinta in reincarnare, si asta are o mare contributie la spiritul lor prietenos si dorinta de intrajutorare. Din moment ce viata ta viitoare depinde de viata curenta, e normal sa vrei sa duci o viata cat mai buna si folositoare pentru ceilalti, pentru ca viata urmatoare sa-ti fie mai buna si mai buna si mai buna. In Singapore rata criminalitatii e extrem de scazuta datorita educatiei si pedepselor, dar in Bali rata criminalitatii e atat de scazuta datorita credintei ca daca faci rau cuiva, in viata viitoare te vei intoarce in trupul unei taratoare/ rozatoare/ zburatoare. Si acum la drept vorbind, cine ar vrea sa se intoarca soparla in viata viitoare?
Ospitalitate si prietenia balinezilor e legendara si se trage in principal din aceste convingeri religioase, dar la ea este adaugata o doza buna de cultura pur si simplu. De mici copii sunt crescuti in cultura zambetului si foarte rar vei vedea un balinez nezambitor. Bogat, sarac, ploaie, vant, bucurie, necaz, ei iti vor zambi neincetat. Ca e bine ca e rau, nush… dar important e ca e. Si pentru tine ca turist e nemaipomenit!
Conform credintei lor, o persoana nu se poate reincarna pana cand trupul respectivului/ei e incinerat. Procedura este extrem de complexa si incredibil de costisitoare (salariul mediu lunar al unui balinez este 35-40 de euro, iar o incinerare costa in medie 650 de euro – deci salariul pe aproximativ un an jumate). De aceea, de cele mai multe ori atunci cand cineva moare, corpul se ingroapa initial in cimitir si apoi familia incepe sa economiseasca pentru incinerare. Peste un an, doi, patru, dupa ce familia va fi strans suma necesara, corpul respectivului/ei se dezgroapa si atunci se efectueaza incinerarea. Destul de populare sunt incinerarile in masa, cand 10-20 de familii se unesc si impart consturile incinerarii pentru ca altfel nu si-ar putea permite sa oficieze ceremonia. E foarte scump din cauza animalelor ce trebuiesc sacrificate, a fructelor, florilor si altor ofrande ce trebuiesc daruite, a mancarii oferite celor prezenti, a incinerari efective si apoi a transportului pe mare, unde cenusa raposatului e data vantului pentru a o imprastia in 4 zari.
Numai dupa aceasta ceremonie sufletul celui decedat se poate reincarna, astfel ca balinezii de vita nobila, cei care isi permit, performeaza aceste incinarari imediat dupa deces pentru a da posibilitatea sufletului sa se intoarca pe Pamant cat de repede posibil.
worshiping

 Fascinant e de asemenea faptul ca ei cred cu tarie ca daca te rogi “to the Holy Man”, poti sa primesti sufletul unei rude decedate in corpul copilului tau nenascut. Daca ti-a murit bunicul si a fost incinerat, poti sa te rogi ca pruncul pe care il astepti sa aiba sufletul bunicului – si atunci vei vedea ca noul nascut chiar va seamana fizic cu bunicul sau bunica ce ti-au fost atat de dragi.

La ce oameni deosebiti au fost bunicul si strabunica mea, as da orice ca ai mei copii sa aiba sufelete lor. Tot ce trebuie sa fac este sa ma rog la “the Holy Man”…. Ough… si sa performam 2 incinerari….