Singurul rasism cu care eu m-am confruntat acasa e cel pe care il stim atat de bine, si anume cel indreptat impotriva rromilor. Despre alte feluri stiam doar de prin carti/filme/auzite, nu din experienta proprie, asa ca rasismul nu a fost un subiect la care sa ma gandesc foarte intens in zile minunate de primavara.

In prima luna dupa ce am ajuns in Singapore eram atat de up and high in the sky incat nu vedeam lucrurile la nivelul ochilor si nu vedeam deloc rasismul umbland elegant pe strada. Dar din nefericire dupa scurt timp am coborat putin de pe norii de puf si rasismul nu a pierdut ocazia sa ma plezneasca peste ochi. Dupa cum mentionam pe undeva inainte, in Singapore sunt patru grupuri etnice: chinezi, maley, indieni si expati. Interesant e ca insula asta a fost parte din Malaezia de-a lungul istoriei si initial era locuita de malaezieni, evident. Acum insa malay sunt minoritari, sub 15% din populatie. Chinezii sunt majoritari, cam 75%, si sunt de asemenea cei cu joburi bine platite si statut inalt. Cu toate ca guvernul incearca din rasputeri sa promoveze integrarea perfecta si egalitatea rasiala, lucrul asta nu se prea intampla la nivel de indivizi si mentalitate. Cu cat iti e mai inchisa culoarea pielii, cu atat esti privit de mai de sus si consideat mai putin important pentru omenire.

De aici se trage si admiratia deosebita si respectul (lingusirea) fata de albi. Daca esti caucazian in Asia esti considerat superior – oamenii intra in vorba cu tine, vor sa faca poze cu tine, te asculta atunci cand vorbesti, sunt fericiti daca deveniti prieteni… un negru in Asia nu numai ca nu va beneficia de toate aceste “privilegii”, dar foarte probabil nu va fi bagat in seama si de multe ori ii va fi refuzata intrarea in anumite locatii mai speciale. Zilele trecute Rina, o prietena din Kenya, mi-a povestit cum nu i-a fost posibil sa beneficieze de o sedinta un masaj in Singapore, dupa o jumatate de zi de umblat din salon in salon. Evident ca motivul nu a fost culoarea pielii… ci faptul ca “Totul e rezervat pe azi… si pe maine… si pe toata saptamana viitoare” (asta cu toate ca salonul era complet gol la momentul cand ea se afla acolo) “Ok… atunci as vrea sa fac o programare pentru cea mai apropiata data pe care o aveti disponibila, oricand ar fi asta.” “Ah, nu, nu se poate asa, trebuie sa treceti din nou pe la noi sa vedeti poate aveti norocul sa gasiti o fereastra”. Dupa inca un set de incercari ce au gasit fiecare raspunsuri foarte bine pregatite din partea interlocutoarei, Rina a incheiat cu “Well then, thank you very much. I shall leave now, as it is obvious my skin colour does not serve well here”.

Eu am ramas fara cuvinte cand am auzit povestea pentru ca aveam impresia ca in Singapore rasismul exista doar intre localnici, deloc indreptat catre straini. Si mai aveam impresia ca rasismul in ceea ce priveste negrii exista in special in continentele ocupate de albi, dar se pare ca m-am inselat amarnic. Pana si in Asia culoarea pielii striga de la departare si pune etichete enorme pe fruntile oamenilor.

Ce m-a socat cel mai tare a fost rasismul pe care l-am constatat intre cetatenii aceleiasi tari, in speta India. Indienii din nordul Indiei au pielea foarte deschisa la culoare, uneori sunt chiar albi de tot, iar cei din sud sunt foarte inchisi la culoare, uneori aproape tuciurii. Indienii din nord ii privesc de sus pe cei din sud – nu sunt in masura sa spun ca din cauza culorii pielii, dar tind sa cred ca si partea asta are o mare influenta. Am cunoscut un numar de barbati indieni care nici nu se gandeau sa intre intr-o relatie cu o indianca inchisa la culoare.
E adevarat insa ca in India discriminarea nu se leaga doar de culoare, ci de multe alte aspecte. Diferentele culturale, de religie, limba si mentalitate sunt absolute enorme intre diferitele zone ale Indiei. Cei din Nord sunt foarte aroganti printre altele pentru ca ei au capitala, iar cei din sud se considera superiori printre altele pentru ca femeile lor sunt mai educate si mai emancipate.

Povesteam chiar ieri la pranz cu niste prieteni indieni si ii intrebam ce fel de discriminare exista in India. Raspunsul a fost: “De toate felurile!”. Intalnesti discriminare pe baza de sex, religie, slujba, venit lunar, statut, educatie, locatie geografica, culoarea pielii, limba vorbita, stramosi, casta s.a.m.d.
Dupa vreo doua ore de ras in continuu vorbind despre subiect (cu diverse istorioare hilare), am luat o pauza de gandire. Scurta de tot, dar indeajuns incat sa realizez ca usurinta cu care radem noi aici, pe taram neutru, nu se compara cu usurinta cu care oamenii plang pe taramurile despre care vorbim. Si din nou m-a izbit cat de relativ e totul si cum ceea ce spunem si ce facem depinde mereu atat de mult de contextul in care suntem si terenul pe care ne aflam…