Mersul la cumparaturi aici e o adevarata experienta culturala. Primul lucru care mi-a atras atentia si m-a amuzat au fost preturile. Chinezii sunt in general niste oameni foarte superstitiosi, chiar fooooooarte superstitiosi, iar una dintre superstitiile lor se leaga de cifra 8, pentru ca in chineza pronuntia acestei cifre e similara cu cea a cuvantului “prosperitate”. Asa ca cifra 8 e considerata norocoasa si este folosita peste tot. Atunci cand cineva isi creaza o adresa de email va adauga cat mai multe 8uri, atunci cand isi alege numarul de telefon va opta pentru cel cu cele mai multe 8-uri s.a.m.d. In acelasi timp, oamenii sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru diferite obiecte daca au cifra 8 in compozitie. Astfel ca vor plati un pret fenomenal pentru o masina ce are numarul de inmatriculare 888 sau pentru apartamentul nr 8, in blocul nr 8, de pe a 8a strada de la drumul principal.

Preturile in general se termina in 8, dar asta nu inseamna ca asta e cu adevarat pretul obiectului respectiv. Mi s-a intamplat nu o data sa vad un pret de 58 pe ceva si cand sa platesc sa ma taxeze 52, sau sa scrie 68 si sa platesc 60. Deci pretul afisat nu trebuie intotdeauna crezut, mai ales daca are un 8 sau mai multi in compozitie.

O alta caracteristica principala a cumparaturilor aici este negocierea. Pentru chinezi negocierea e o arta, o placere, o activitate ce le face viata interesanta. Se zice ca daca esti de acord sa platesti pretul oferit din prima, fara sa negociezi, le rapesti toata placerea de a vinde. Asta citisem inainte sa vin, dar nu stiam in ce masura se aplica realitatii. Asta pana cand am mers la cumparaturi cu Aileen,  vecina mea de palier si singura alta straina de aici, de altfel.  Ea e deja veterana in ale cumparaturilor, fiind in Nanjing de 3 luni.

Am mers intr-o zona cu obiecte de arta, o adunare impesionanta de picturi, evantaie, lucraturi de matase si alte cele. Aileen a vrut sa cumpere o sticluta pictata pe interior (o treaba foarte traditionala aici) pe care vanzatorul i-a oferit-o la 580 RMB (cam 58 euro). Aileen a zis nu, si a sugerat pretul ei: 300. Toata aceasta comunicare nu era verbala, vanzatorul stiind atata engleza cat stiam noi chineza, deci aproape deloc, astfel inca conversatia acesta se facea prin intermediul unui calculator de buzunar, ea scria un pret, el il stergea si scria altul, ea il stergea si scria altul si tot asa. Cand Aileen a scris 300 prima oara vanzatorul a facut o fata si a avut o reactie de parca Aileen ar fi innebunit, cum adica sa-i dea cu 300? A facut o mica scena si slots apoi a scris 540 pe calculator. Aileen a sters si a scris din nou 300. Vanzatorul, si mai jignit, a inceput sa vorbeasca in chineza cu mult elan, spunandu-ne probabil ca acel obiect e o opera de arta, o chestie valoroasa, nu orisice prostie colorata. Si a scris 480. Elen din nou 300. Cand a vazut, vanzatorul a oftat din strafundul sufletului, a dat din cap, s-a vaitat, a oftat din nou… si a scris 400. Elen a dat din umeri si a scris 300. Of of of, vanzatorul iar s-a vaitat, iar a dat din cap, iar a vorbit un minut cu noi in chineza, iar a oftat… si a scris ceea ce ni s-a parut din gesturi a fi ultimul lui pret: 320. Elen a acceptat. Si eu am ramas cu gura cascata, neputand pricepe ce tocmai s-a intamplat si cum de la 580 a ajuns sa cumpere obiectul cu 320. Aproape jumate de pret!

Asta totusi a fost nimic comparativ cu micul tablouas de matase pentru care ni s-a cerut 280 RMB pe bucata si am ajuns sa cumparam 3 bucati pentru 120 RMB (adica 40RMB pe bucata, 1/7 din pretul initial!!). Incredibil mi-a parut, incredibil… atunci am aflat ca poti sa oferi sume ce ti se par nesimtit de mici, deoarece pentru ei pretul de cumparare e foarte mic oricum, si initial isi incearca norocul pentru ca esti strain – de ce sa nu faca si ei un ban cinstit daca le iese? Dar pana la urma sunt de acord sa ti-l ofere un pret cu mult mult mai mic decat cel oferit initial.

Negocierea de genul acesta nu are loc doar la “piata”, ci si in magazine – nu in marile mall-uri, dar in magazinele ce le intalnesti pe strada poti mereu sa negociezi. Eu am aflat asta destul de tarziu, cand ma aflam intr-un magazin unde nu ma puteam intelege cu vanzatoarea si m-au ajutat doua tinere ce vorbeau engleza. Au stat cu mine acolo vreo jumatate de ora si au negociat ceea ce am cumparat la mai putin de jumatate din pretul initial. Eu am ramas, pentru a mia oara, cu mandibula atarnand a mirare, atat pentru pretul mic cat mai ales pentru gestul fetelor. N-ai tu treaba mai buna decat sa petreci o jumatatae de ora din viata ta pretioasa ajutand un biet turist sa scoata preturi mai bune la cumparaturi?? 🙂