la semafor

Primul soc pe care l-am suferit cand am ajuns in China a fost legat de trafic. Chinezii au inceput doar de curand sa se plimbe in masini, pana acum toata lumea se deplasa cu bicicleta. Acum incep sa isi permita sa isi cumpere masini, dar le conduc precum pe biciclete. Nu prea sunt reguli, conceptul de oferit prioritate le e strain, si cu siguranta nu ar castiga premiul pentru “cel mai politicos si disciplinat sofer”. Nu au deloc rabdare si claxoneaza de nebuni, Bucurestiul parand un copil mic si absolut nevinovat pe langa ce se intampla aici. O treaba interesanta e faptul ca bicicletele si scuterele merg pe trotuar, nu pe sosea cu masinile, astfel ca pietonii trebuie sa fie mereu in alerta sa nu dea vreun bicicleta sau, mai rau, vreun scuter peste ei.

La traversat e si mai rau, pentru ca la semafor in general nu este semafor pentru pietoni, ci doar pentru masini. Si atunci trebuie sa studiezi semafoarele din toate directiile ca sa vezi daca e sigur sa treci. Eu in general astept sa vad ce fac ceilalti pentru ca nu e de gluma. Soferii conduc cu asa o viteza incat incremenesti cand trec pe langa tine. Si daca e verde la pietoni dar masinile care o iau la dreapta au voie sa treaca, atunci sa nu cumva sa indraznesti sa te aventurezi la traversat pentru ca te trezesti un-doi pe capota primei masini. Si inca te mai si claxoneaza daca vrei sa treci pe VERDELE TAU!! La trecerile de pietoni e cel mai periculos – liniile alea pe sosea pentru ei chiar nu inseamna ca trebuie sa dea prioritate pietonilor. Asa ca practic trebuie sa iti iei viata in propriile maini si sa fugi pana la mijloc si de acolo din nou pana pe partea cealalta. Si apoi sa multumesti cerului ca ai reusit sa iti tragi piciorul din spate la timp, inainte sa treaca masina aia verde cu asa o viteza de a facut sa-ti fluture parul.
Asa ca de fiecare data cand ies la plimbare am inima cat un purice – frica de biciclete si scutere cand merg pe trotuar si groaza de masini la traversat. Ei par insa cu totul obisnuiti cu treaba asta, pentru ca apar destul de calmi in general… pana si in ora de de varf, momentul din zi cand iti doresti din suflet sa fii cu totul altundeva decat in trafic.

trafic

Sa te afli in trafic in China nu e criminal doar datorita aglomeratiei, ci mai ales datorita poluarii. E cu adevarat grozav de greu sa respiri cand te afli in mijlocul strazii inconjurat de o gramada de vehicule. Aproape ca iti simti plamanii deteriorandu-se cu fiecare gura de aer pe care o iei. De asta foarte multe persoane recurg la a purta masti de unica folosinta si manusi atunci cand merg pe bicicleta sau chiar cand conduc – in special taximetristii. De asemenea vezi destul de des la traversat oameni care pur si simplu stau cu mana la gura, pentru ca efectiv te inneci cand trec multe masini pe langa tine.

In taxi e si mai rau. Majoritatea masinilor au aer conditionat, dar soferii il folosesc pe cel natural – toate geamurile deschise. E usor de imaginat ce placere e sa stai la semafor langa un camion/autobuz ce scuipa valuri valuri de fum negru si innecacios la nici un metru de tine. Cand iesi din masina esti de-a dreptul carbunit… sa nu mai vorbim de cat de carbuniti iti sunt plamanii. Ei folosesc metoda asta din motive economice, evident, dar e interesant ca sunt obligati prin lege sa foloseasca aerul conditionat din dotare atunci cand temperatura sare de un anumit nivel, cred 36-37 de grade. In Nanjing e extraordinar de cald in perioada asta a anului, iar daca temperatura trece de 38 de grade atunci guvernul trebuie sa ofere anumite facilitati oamenilor, cum ar fi zile de lucru mai scurte, apa si altele asemenea. Astfel ca oficial temperatura nu trece aproape niciodata de 38 de grade. 🙂

Poluarea asta are un numar de efecte secundare, printre cele mai evidente situandu-se tusea. Tusea aia urata ce in China a dus la pe departe cel mai dezgustor obicei dintre cele dezgustatoare, si anume scuipatul. Si nu e un scuipat discret, in batistuta sau pe ascuns, ci e in modul cel mai brutal si oripilant posibil. In general incepe cu o tuse de avertizare, apoi urmeaza omniprezentul “hhhhhrrrrrrrra” (cat mai lung si mai zgomotos cu putinta) si se termina intr-un superb “PTU!!” la 20 de centimetri de papucii tai. E atat de dezgustator incat uneori ma cutremur cand aud “hhhhhhrrrrrraa” – ul si nu stiu cum sa fug cat mai repede, undeva, oriunde, departe. Desi nu prea ai unde sa fugi pentru ca efectiv toata lumea face chestia asta! Si nu numai pe strada, ci si in interiorul cladirilor. Prima data cand m-am aflat intr-un magazin si am auzit hhhhhhrrrrrr – ul am incremenit de groaza ca cineva chiar va scuipa acolo pe jos, inauntru. Apoi am vazut ca persoana respectiva s-a indreptat inspre cosul de gunoi…. ceea ce din pacate nu e cu nimic mai putin dezgustator…