iunia.ro

Saptamana trecuta vineri dimineata am primit un mesaj de la Karthik in care imi spunea ca o prietena de-a lui se marita duminica si atunci seara aveau petrecerea de dinainte de nunta - e o chestie obligatorie aici, la petrecerea asta se vizioneaza filmulete trimise de persoane dragi care nu pot ajunge la nunta, se arata poze din copilaria mirilor, se joaca diverse jocuri, mirii sunt supusi la diverse intrebari si lumea se simte bine. In acelasi timp femeile isi vopsesc mainile cu henna - pregatire pentru ziua nuntii. Asa ca am mers la petrecerea respectiva, a fost o chestie foarte spontana dar care a picat la fix. Si numai bine mi s-a facut si mie prima mea bratara cu henna, de care am fost foarte mandra. Ca de obicei, nu stiam pe nimeni in afara de Karthik dar deja m-am obisnuit asa ca nu mi s-a mai parut bizar sa ma duc la nunta unor persoane pe care nu numai ca nu le cunosc, dar cel mai probabil nici nu o sa le mai intalnesc vreodata in viata.

Miercurea trecuta unul dintre studentii mei mi-a trimis un mail ca nu poate sa ajung duminica la curs pentru ca va fi ocupat cu nunta prietenului lui. Vineri seara am intrat in sala cu petrecerea si oamenii erau asezati pe scaune, atenti la un filmulet proiectat pe unul dintre pereti. Si langa perete, in spatele unui laptop... nimeni altcineva decat studentul meu, Parth!! Nu mi-a venit sa cred! Dupa vreo 30 min lumea a fost invitata sa se infrupte din mancare si Parth a fugit repede sa ajute la distribuit mancarea. Ne-am pus si noi la coada si la un moment dat am ajuns in dreptul lui. M-am aplecat si am zis "Hi". El s-a uitat la mine, a zis "Hi", dupa care s-a schimbat la fata si aproape a urlat "Oh my God, what are YOU doing here??? This is MY friend's wedding!!!!" Apoi am inceput amandoi sa radem isteric si nu ne-am putut opri din ras vreo 5 minute...

Petrecerea a fost foarte faina si m-am simtit foarte bine, cu toate ca nu stiam mai pe nimeni pe acolo. In ziua nuntii eu lucram de la 11 la 7 asa ca initial nici nu s-a pus problema sa merg. Cu o zi inainte insa am vb cu Karthik si mi-a spus ca nunta incepe la 6 dimineata (asta a fost hotarat de catre preot, ora indicata de stele ca favorabila pentru cei doi miri). Eram impreuna cu Yulia la momentul la care a venit telefonul si intr-un final am hotarat sa mergem amandoua la nunta si de acolo direct la birou. Zis si facut, dimineata respectiva la ora 5.15 a sunat alarma, cu ochii pe jumatate inchisi am ajuns la Karthik acasa unde mama si sora lui erau deja treze, ne asteptau cu o duzina de saree-uri si o cutie mare cu bijuterii. Sora lui ne-a legat sarree-urile si ne-a ajutat sa alegem bijuteriile, iar putin dupa ora 7 eram in templu, multe perechi de ochi atintite asupra noastra. Nunta nu a fost foarte diferita de prima la care am fost, aceleasi ritualuri, aceleasi semnificatii. A fost mult mai lunga insa si noi am beneficiat de mai multa atentie - poate pentru ca eram 2 blonde de data asta hahaha. Pana si fotograful a venit la noi sa ne intrebe daca ii dam voie sa ne pozeze. Am primit complimente peste complimente de cat de bine ne sta in saree etc. Si eu deja ma simteam atat de confortabil, de parca ma nascusem imbracata in asa ceva (spre deosebire de prima data cand am umblat ca o geisha tot timpul).

La 11 trebuia sa fiu inapoi la birou pentru ca aveam un curs de la 11 si unul de la 2. Acasa la Karthik imi pusesem hainele de lucru pe pat, dar mama lui s-a asezat din greseala pe ele si cand am plecat mi-am dat seama ca erau atat de sifonate incat nu puteam sa le port in halul ala la cursuri. M-am panicat si Yulia m-a convins sa raman imbracata in saree. Am acceptat intr-un final cu strangere de inima pentru ca mi se parea foooooarte bizar sa predau imbracata in saree... dar s-a dovedit o chestie grozava! Studentii au venit rand pe rand si de la o vreme am inceput sa savurez reactia lor in momentul in care intrau pe usa si ma vedeau: socati la inceput, cu zambetul pana la urechi in secunda urmatoare. Le-am explicat ce e cu tinuta si mi-am cerut scuze, dar ei atat de entuziasmati mi-au spus ca e superb, ca imi sta foarte bine, chiar ca ar trebui sa ma imbrac asa in fiecare zi:)))). Pana la urma s-a dovedit ca Yulia a avut dreptate, ziua respectiva chiar va fi memorabila pentru ei, "ziua in care profesoara noastra ang mo a venit imbracata la curs in costumatie traditionala indiana". Am savurat fiecare secunda din ziua de duminica!

Comments

Comentariu nou Cautare

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."