iunia.ro

A doua zi dupa ce am ajuns in Singapore, Tristan (colegul meu de casa din Anglia, cel de la care am aflat initial mai multe despre Singapore decat “e un punct pe harta la capatul lumii”), m-a dus la plimbare in Little India. La un moment dat am intrat intr-un templu hindus si eu eram foarte curioasa ce inseamna aia, cealalta, ce fac acuma, ce zic, de ce etc etc. Tristan fiind chinez si in plus si crestin nu prea stia sa-mi raspunda, asa ca am identificat repede doi turisti si un indian (Raj) ce le explica niste chestii cu multa dedicare. Tristan a mers pur si simplu la el si l-a rugat sa-mi raspunda si mie la niste intrebari, asa ca am intrat in vorba si am aflat ca se cunoscuse cu cei 2 turisti in urma cu jumatate de ora si acum le facea un tur al "cartierului". Ceilalti 2 erau intr-o excursie in jurul lumii, un englez si un columbian. Binenteles ca am petrecut restul serii impreuna cinand, band bere indiana si admirand travestitii din Red Light District-ul cartierului.

Am reusit intr-un final sa ne intalnim cu Raj, care era cu inca 3 prieteni (Karthik, Mumtaz si Marie) foarte de treaba, am devenit prieteni instantaneu. Pe scurt despre sarbatoarea Thaipusam: e de fapt o oportunitatea pentru hindusii care s-au rugat la diferiti zei sa li se implineasca un anume lucru sa multumeasca zeilor daca acel lucru s-a indeplinit. Cu o luna inainte postesc, iar sarbatoarea tine aproape 2 zile in care acesti oameni fac un drum de la un tempu de aici la un altul... "drumul" asta e foarte special pentru ca trebuie sa fie ceva foarte greu si dureros, ei trebuie sa multumeasca zeilor prin suferinta fizica pentru bucuria ce li s-a facut. Astfel ca femeile merg de la acest templu la altul carand vase cu lapte (laptele semnifica puritate), unele chiar isi taie parul sau se supun altor sacrificii. La barbati... aici e mult mai complicat. Femeilor nu li se da voie sa faca ce fac barbatii. Pentru ca ei se mutileaza. Adica se inteapa cu o tija de otel dintr-o parte in alta a obrazului - le trece printr-un obraz, prin gura si apoi iese prin celalalt obraz; sau poate fi prin limba si buza de jos; sau amandoua variantele impreuna. Apoi isi prind carlige in piele si de partea libera a carligului sunt atarnate lamai ca sa le traga pielea in jos si sa le provoace suferinta. Si pe drumul catre templu trebuie sa cante mereu, sa danseze si sa sara pentru ca sa ii doara cat mai tare. Acestia sunt cei mai "mici". Cei care au multe de multumit cara in spate un fel de colivie/coviltir de metal cu cateva nivele - inainte mergea pana la 18, acum am vazut unul cu 6 cred, in rest cu 3-4. Asta pentru ca guvernul a inceput sa restrictioneze festivalul in tot felul – inainte se mergea pe mijlocul drumului, acum au o sectiune speciala ingradita pe marginea drumului; inainte tinea pana dimineata, acum trebuie sa se termine imediat dupa 12; inainte coviltirele puteau avea oricate etaje, acum nu li se mai da voie decat cu 3-4; inainte cantau si faceau o galagie de nedescris, acum trebuie sa pastreze un anumit nivel al zgomotolui; inainte nu ii supraveghea nimeni, acum e plin de politisti de-a lungul drumului intre cele doua temple. In celelalte tari din Asia unde se sarbatoreste Thaipusam hindusii inca au libertate deplina in a-si organiza evenimentul. Dar, din nou, toata prosperitatea si avansul economic vin cu un pret.

Coviltirul pe care oamenii astia il poarta in spate e decorat cu felurite simboluri si e foarte greu, iar ei trebuie sa-l poarte 4-5 ore in spate de la un templu la altul. Barbatii sunt la bustul gol si coviltirul le e prins de mijloc cu o centura, dar pentru stablitate si pentru mai mare durere e prins direct de pielea omului cu tiije - adica omul e intepat peste tot cu tije si carlige. Astia sunt un tip, iar al doilea tip sunt cei care trag dupa ei un fel de altar sub forma de caleasca ce nu e prinsa cu centura, ci e prinsa cu carlige direct de pielea de pe spatele omului. Apoi mai este mersul pe carbuni incinsi, pe care nu l-am vazut, dar am inteles ca cei care fac lucrul asta nu au apoi absolut nici o urma pe talpi, nici macar o arsura... La fel si cu intepatul tijelor, foarte interesant este ca nu sangereaza. Adica isi trec o tija de dimensiunea unui creion si chiar mai mare prin obraji si-si fac o gaura cu diametru de juma de centimetru si nu curge picatura de sange. Explicatiile ar fi mai multe - faptul ca au postit inainte, faptul ca folosesc pudra cu potasiu, faptul ca zeii ii ocrotesc. Nu stiu care dintre ele o fi cea reala, dar ideea e ca nu e sangeros...

Deci oamenii respectivi merg de la un templu la altul carand coviltirele in spate si au imprejurul lor familia si prietenii, care ii sustin. Pe margini sunt privitorii, adica gura-casca. Evenimentul asta e o oportunitate pentru femei sa-si etaleze cele mai frumoase saree-uri si ultima moda in materie de machiaj, asa ca mie imi fugeau ochii de numa in stanga si dreapta dupa saree-uri care de care mai frumoase.

Cand am ajuns acolo, Raj (care e extreeeeem de neconventional, artist haha) mi-a spus imediat ca doar nu o sa stam pe margine sa ne uitam, ci cand trece urmatorul ne prefacem ca il cunoastem si mergem cu parada. Si exact asta am facut. O tipa alba blonda in parada cu indieni trebuie sa fi batut putin la ochi, dar a fost absolut genial! De-a lungul drumului erau corturi cu bauturi pentru cei din parada asa ca numai bine am experimentat niste chestii ciudate indiene de baut... brrrr. Am fost foarte aproape de unii dintre cei plini de carlige si tije prin buze-obraji, dar trebuie sa spun ca nu m-a inspaimantat nici pe jumatate cat credeam ca ma va inspaimanta. Poate am eu stomac mult mai tare decat banuiam:-)

Din cate am inteles, cei care aleg sa participe activ la parada intra in transa in momentul in care incep sa li se puna carligele si tijele in piele. Si sunt in transa pe toata durata paradei, de aceea sunt in stare sa suporte durerea si extenuarea fizica.
In tot timpul asta cat am fost in parada si mai ales dupa, la scoaterea tijelor, cred ca si eu am fost intr-un fel de transa… pentru ca eram foarte putin constienta de orice altceva se petrecea in jurul meu.

Comments

Comentariu nou Cautare

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."