De ce iunia.ro? Pentru ca l-am primit cadou (sar'na, Domi), si pentru ca deja prea multa lume imi spusese ca trebuie sa ia fiinta.
Dar totusi... de ce? Pentru ca s-a intamplat – adica am vrut, am actionat si am reusit - sa ajung in Asia. Si pentru ca lumea de acasa ma intreba intr-una „bah, cum e pe-acolo?", m-am gandit sa zic cum e.
Si uite-asa de la mailuri private am ajuns vrand-nevrand la pagina de fata.
Deci... Iunia
who? Iunia, om din popor, ce dupa 2x de ani a ajuns sa se ghideze dupa urmatorea „filozofie
de viata":
Zambeste lumii! Scapa de superficialitate! EVITA SA TE PLANGI! Fii tolerant! Arunca-ti televizorul! Stinge lumina! Devino vegetarian! Ignora reclamele si moda! Fii liber! Termina cu
competitiile prostesti! Dovedeste-ti curajul! CREDE SI TI SE VA DA!
Fii activ, fii natural,
fii fericit!
Aaaa, si nu scuipa in lift, dar asta sunt sigura ca ti-a spus-o si mama ta.
Bine mi
te-ai alaturat virtual!
Disclaimer
Informatiile postate pe acest blog provin din experienta mea proprie si personala, drept urmare nici nu visez sa pretind ca sunt absolute sau general valabile. Poate am avut eu norocul / ghinionul sa intalnesc numai persoane exceptionale / execrabile si sa traiesc numai experiente fantastice / oribile. Astfel ca textele nu trebuie interpretate drept "toti" si "peste tot". Va multumesc! :)
VIETNAM - Halong Bay, in South China Sea
Scris de Administrator
Sâmbătă, 12 Iunie 2010 16:47
In ultimele 2 zile am fost toti 10 (pana la urma 12) intr-o croaziera in Halong Bay, in South China Sea, zona bine cunoscuta pentru frumusetea izbitoare a locurilor. Sunt practic peste 2000 de insulite/stanci, din care vreo cateva sunt destul de mari incat sa fie locuite. Singurul mod de a vedea locul e cu barca, asa ca noi ne-am hotarat sa facem o croaziera de doua zile, cu barca minunata numita "Ha Long Black Pearl Junk".
Halong Bay e intr-adevar superb, dupa cum se vede si mai jos.
Am vizitat si o pestera pe una dintre insulite, de-a dreptul superba. Cel mai misto mi s-a parut imaginatia super bogata a vietnamezilor, care pentru fiecare stalagmita sau stalactita mai interesanta gaseau interpretari si apoi contruiau povesti fenomenale care sa se potriveasca cu figura respectiva. Astfel am aflat cum varianta vietnameza de Romeo si Julieta au murit in acea pestera pentru ca dragostea lor nu a fost permisa - "statuetele" celor doi, a bebelui lor nascut in pestera, a lui Buddha, a unei testoase imense, a unui urs calare pe un porc alb - toate astea sunt marturii care vin in sprijinul ipotezei ca cei doi si-au gasit intr-adevar sfarsitul dureros, dar impreuna, in pestera minunata.
Si mai tare e insa modul in care vorbesc, pentru ca accentul vietnamez e atat de puternic incat uneori e aproape imposibil sa intelegi din prima mesajul ce se vrea transmis. De cele mai multe ori "v" e confundat cu "f", "b" cu "p" si "r" nu prea este. Iti trebuie putin sa-ti dai seama ce inseamna "That's a bear on a white pig" - pentru ca pronuntia la "bear" poate la fel de bine sa fie "beer" sau "beard", iar "pig" poate fi "peak", "pea" sau chiar "pee" - cel putin astea au fost variantele cu care ne-am zbatut noi pana se ne dam seama despre ce ar putea fi vorba.
In Halong Bay erau 17 grade si noi eram majoritatea in slapi si maneca scurta (in mod normal in Vietnam Aprilie e plina vara, dar desigur ca ceva neobisnuit trebuia sa se intample in saptamana respectiva), asa ca oricum cam tremuram din toate incheieturile prin pestera si pe afara. Dar ca sa fie treaba treaba, cand ne-am pregatit pentru urmatoarea activitate, ce era cu totul in aer liber (canoeing), a inceput binenteles sa mai si ploua pe deasupra. Astfel ca ne-am pus vitejeste cu fundu-n balta si am dat la vasla cu spor juma de ora, cu vesta de salvare in spinare, ploaie in crestet si apa sub fund. O splendoare!:)
Mi-a luat 2 ore, un dus super fierbinte si 2 plapume sa-mi revina cat de cat simturile in oase… Dar ce mai, de-a dreptul s-a meritat!
Seara respectiva am petrecut-o pe barca impreuna cu una dintre activitatile preferate ale asiaticilor - karaoke. Si cu doi filipinezi la microfon, lucrurile chiar nu aveau cum sa mearga rau!
Plimbarile pe strazile din oras in Hanoi sunt aventuri in sine si adevarate experiente culturale. Se intampla tot felul de chestii ce te lasa masca. Nu e de mirare sa experimentezi cateva dintre urmatoarele:
Mergi linistit pe strada si la un moment dat observi ceva la picioarele tale; pana sa te dezmeticesti un vietnamez mic si agil e deja cu peria de spalat pe dinti pe papucii tai prafuiti, incercand in acelasi timp sa te convinga ca de fapt tu chiar ai nevoie de serviciul respectiv "dirty, dirty, very dirty". Sa il alungi sau nu, e decizia ta; eu m-am amuzat sa vad ce bine sunt pregatiti, in cosul cu instrumente avand o gama intreaba de periute, creme si sapunuri necesare meseriei.
Dar asta nu e deloc de mirare pentru ca majoritatea lucrurilor se intampla in public in vietnam, multe dintre ele fiind cele tinand de igiena intima. Astfel ca ce e prezenta in permanenta in posesiune unui vietnamez este unghiera - si oamenii nostri isi taie unghiile unde li se taie - in magazine, in "restaurantele" de strada, stand pe scuter, in piata etc. Nu numai ca isi iaie ei lor unghiile proprii, dar sunt chiar serviciile serioase de manichiura si pedichiura ce se intampla in plina piata, printre capi de peste, crabi,creveti si alte fructe de mare, carne de cal si uneori de caine, si alte "delicatese" ce iti incanta privirea.
Alte servicii ce se mai intampla in plina strada sunt tunsul si barbieritul, ca de exemplu:
Si dormitul:
O alta chestie tare e ca atunci cand platesti se intampla foarte frecvent sa te ajute vanzatorul sa faci plata. Cum? Pur si simplu bagandu-si mana in portofelul tau sa scoata cat e nevoie - adevarul e ca uneori ajutorul e apreciat, mai ales ca bancnotele vietnameze arata toate cam la fel. Apropos, banii vienamezi se numec dong, traducerea in engleza fiind "balega". Cat de tare sa mergi la cumparaturi cu astfel de denumire "Cat costa berea?" "20.000 de balegi".
La putin timp dupa ce am ajuns la hotel a ajuns si Anders, asa ca am iesit cu entuziasm la explorat de oras. Hanoi e supranumit "Parisul Asiei de Sud-Est". Fara nici un fel de rautate, chiar nu am nici cea mai vaga idee de unde se trage asocierea, pentru ca nimic din Hanoi nu m-a dus cu gandul la Paris. Sunt niste lucruri interesante de vazut, intr-adevar, cum ar fi cateva dintre cele 7 lacuri din mijlocul orasului, inchisoarea unde au fost detinuti prizonierii de razboi americani, vreo 2-3 muzee (nu foarte educationale din pacate, pentru ca in principal textele sunt in vietnameza), cea mai veche universitate din Vietnam (aproape 1000 de ani), temple si catedrale (pe care ce-I drept nu prea am apucat sa le vedem).
Hanoi la origine a fost un oras micut, practic centrat in jurul a vreo 36 de strazi, fiecare cu un anumit scop - strada cu bijuterii, cu matasuri, cu picturi, etc etc. Ideea s-a pastrat si pana azi, astfel ca in centrul vechi al orasului strazile inca poarte destinatii specifice - strada cu pantofi, cu haine, cu electronice, cu suveniruri, cu biciclete, cu baruri si restaurante, cu… tot ce-ti mai poti inchipui. E un concept cu bune si rele - pe de o parte e grozav ca daca iti trebuie pantofi stii exact pe ce strada sa mergi, pe de alta e frustrant pentru ca daca nu stii care e strada cu bicicletele poti sa te plimbi in sus si-n jos prin oras pana ametesti… si daca vietnameza ta lasa de dorit, vremea va fi cu atat mai lunga.
O atractie turistica mai speciala e complexul Ho Chi Min, ce cuprinde casa in care a locuit presedintele, birourile unde a lucrat, garajele, precum si mausoleul unde e pastrat corpul lui in ultimii aproape 40 de ani. E o experienta inedita vizitarea mausoleului, si faci repede cunostinta cu strictetea si disciplina vietnamezilor - in primul rand tinuta de intrare trebuie sa fie corespunzatoare, cu marea parte a corpului acoperita. Fotografierea corpului lui HCM nu e permisa, astfel ca la intrare ni s-au luat camerele foto; apoi ne-am pus la o coada imensa (si pentru ca erau 17 grade si eu in slapi nu a prea fost fun deloc) si pe masura ce ne aproapiam de intrare, gardienii de pe margine deveneau din ce in ce mai stricti, pana la punctul in care pe treptele de intrare am fost instruiti (nu foarte bland) sa scoatem mainile din buzunare, sa stam in sir doi cate doi, sa nu vorbim, sa mergem intr-un anumit ritm si altele asemenea. In momentul in care am intrat in mausoleum temperatura a scazut si mai mult, si dupa cateva trepte am intrat in sala principala. Corpul e intr-un cosciug/sicriu de sticla, iar nenea e alb la fata si arata foarte linistit, calm, zen. In cele patru colturi ale sicriului stau drept 4 gardieni, iar sirul de vizitatori este in permanenta miscare, astfel ca nu ai voie sa te opresti deloc, ci il priveste pe nenea din mers pe masura ce ocolesti sicriul.
Ce e si mai interesant e ca se pare ca HCM a cerut ca atunci cand moare sa fie incinerat, si nici vorba sa fie pus la expozitie. Se pare ca oficialii vietnamezi au considerat insa ca cetatenii trebuie sa aiba o modalitate sa-si arate respectul fata de tatuca, asa ca nu numai ca nu l-au incinerat, dar l-au si pus in formol ca sa ramana vesnic impreuna cu poporul, in stare "naturala". :)
Am aterizat in Hanoi la 10.30 dimineata, dupa 45 de minute de somn in noaptea dinainte. Din 10 cati aveam sa fim in total, eu am fost prima sa ajung la destinatie. In aeroport bienteles ca mi-a luat cam o ora sa-mi iau viza si stampilele, pentru ca intr-un final Vietnam e parte tot din Asia de Sud-Est, unde lucrurile se intampla super relaxat si mai niciodata nu e nici o graba.
Am luat un autobuz ce stiam ca ma va lasa la mai putin de 1 km de hotel, deci posibil sa merg pe jos, dar la destinatie m-au asaltat o cireada de taximetristi (cu masini si cu motociclete) si mi-au spus ca nuuu se poate, e la vreo 3 km distanta si nu e foarte usor sa merg pe jos. Cu toate ca nu i-am crezut, am negociat un pret cu un sofer de motocileta pentru ca oricum habar nu aveam cum sa ajung acolo si in plus vroiam sa experiementez traficul din Vietnam first hand.
Interesanta decizie. In decurs de 10 minute cat a durat calatoria m-am rugat pentru viata mea de 3 ori, in momente cand soferul meu super competent si relaxat de altfel taia calea autobuzelor, se strecura printre masini cu viteza de ma infioram, trecea pe rosu fara nici un fel de ezitare cu fiecare ocazie pe care o prindea. Dupa ce primele cateva minute mi-au tremurat bine de tot picoarele, de la o vreme m-am prins ca nenea asta e atata de competent la a face lucrurile astea inca sansele ca eu sa am un accident cu el sunt cu totul minore. Asa ca m-am relaxat si am inceput nu numai sa apreciez, dar sa savurez plimbarea prin mijlocul traficului, cu sute de motociclete in toate directiile, cu masini mici si mari, claxoane cum nu am mai intalnit vreodata, galagie, praf, poluare - ce mai, o minunatie! A intrecut cu totul experienta din traficul din China, care pana atunci fusese cea mai "diferita" pe care o experimentasem.
Si uite asa, instant, activitatea asta de a fi in mijlocul traficului in Hanoi a devenit una dintre activitatile mele preferate in Vietnam!
I'm very intrigued by how most people want to be like other people, thinking that there's such a thing as a 'best' out there, a 'best' that always looks, sounds and feels the same. What most of us fail to see and understand is that what we should strive to do is be the 'best' based on our own personal traits, talents and gifts.
The problems is we are too busy looking at others and feeling jealous, such that we miss the chance to look at ourselves and discover the things that make us truly unique... these things that would instantly make us 'best' at what we're meant to be doing.
While some of us are the 'best' in math, languages, or science, the rest of us can and should be 'best' at cooking, talking, smiling, giving a good massage, acting, playing the violin, creating games or guarding a store.
We can shine, all of us can, we just need to find our own way and area of shining!
Because, as a good friend of mine says, if we were all meant to be the same there wouldn't be 7 billion people on this planet... there would be only ONE!
So go out there and SHINE, in whatever you are meant to be shining!
This is a video that had a great impact in my life, hope it will in yours as well! Less than 5 minutes can give you a great shift in perspective and hence in your life.
http://www.youtube.com/watch?v=Um9KsrH377A
My favorite line? The one that comes after "Why am I different from others?", of course! :)
"Singapore, the land of migrants? It is often being described as a transient place (lounge) - people coming and going, people passing by or through. For every one leaving, there will be another one or two coming..."
Inainte
sa ajung in China, aceasta tara conducea de departe in topul meu de
"tari de cacao pe care le-as huidui la scena deschisa". Ajunsa aici
insa mi-am dat seama ca ei, chinezii, sunt de fapt oameni normali.
Aproape foarte normali…
Mica, frumoasa, conservata in timp. Printre singurele tari comuniste inca si printre cele mai sarace din zona. Tara a contrastelor, si cu atatea de descoperit...
Inainte
sa ajung in China, aceasta tara conducea de departe in topul meu de
"tari de cacao pe care le-as huidui la scena deschisa". Ajunsa aici
insa mi-am dat seama ca ei, chinezii, sunt de fapt oameni normali.
Aproape foarte normali…
